Gabriel Beniamin Duciu

Imi place cand ploua... imi place pentru ca ploaia are gustul tau... pentru ca ma amagesc spunandu-mi ca te pot atinge - stiu ca aceeasi ploaie cade si peste tine. Dar, mai mult decat orice, imi

Daca ai vrea sa inoti in mine, nu te-ar pandi nici un pericol; doar ca nu ai putea sa plutesti peste vreun val... Daca ai vrea sa ma escaladezi, ti-ar fi usor - nici o particica din mine nu

gatul te ustura ochiul ti se bate buzele iti crapa pe umeri te apasa nasul te mananca inima te doare eu te iubesc.

Motto: \"Lauda pe fata e pe jumatate ocara\" mai întâi și-au scos din paporniță fiecare tocit și alb os de ghicit le-au în silă aruncat – de parcă

imi voi trimite fluturii sa mi te deschida iti voi pune pe deget zambetul meu de sarbatoare si te voi alerga in jurul lumii pana vei fi spus ca ma cunosti prea mult... imi vei canta

atunci cand esti trista imi place sa iti fiu mare si sa iti arat colectia mea de fructe stele si caluti imi strang trupul in perla din tine si mi te cuibaresc in brate apoi imi pun

îmi place să mă pierd în ochii tăi mă las dus de lumina lor în înaltul cerului și cobor pe norii ce-ți întunecă uneori privirea îmi place să culeg flori de nu-mă-uita de pe dealurile

aș vrea să fiu sunetul harpei ce vibrează în adierea gândului călător să fiu răbufnirea din mocnetul jarului stârnit de răsuflarea fierbinte a trupului tău aș vrea să fiu albastrul

parg de stele oameni si funii de praf negru pe cer pamant plin de nemiscare

vartej de ganduri moarte pe ramuri vazduhului cenusiu tremura sfarsit

pleoapa apa zdrobita inimii de dragoste pustie cenusa de strigat

plug adiere amarui inghetat ingemanand alb infinitului incremenit bucuria trecut

sange triunghic imi curge prin vene si ma smulge pe mine de tine din mine

sunt gol atat de gol incat cazand lacrima sufletului nu gaseste unde sa se odihneasca si se plange

divin pedeapsa imi strapunge tamplele in chip de fildes albastru lasa-ma sa il pierd printre scoicile de sub sanul tau stang... pe coasta de demon.

la inceput totul era alb si negru mai apoi au aparut albastrul si galbenul incet incet au aprut toate... culorile pamantului sunt cazandele lacrimi de stele

ma frang in secunde de pace si ma las pierdut in veacuri de razboi alerg sa prind iesirea in infinit

mi-as trimite ochii sa ma treaca dorul de tine dar mi-e teama ca-i sa ii tii afara si-are sa ii zdrobeasca talpa ta de prag inainte de clipirea-sfarsit

vanturat intre umil si venal imi rastignesc apa si painea de pasul-aproape

tabloul acesta l-am pictat cu degetele inmuiate in culori luate din privirile tale

cu ochii adanciti in nisipul din mine privind urmele buzelor pe oasele-maini ma iarta ca ti-am fost minciuna