cântec de leagăn
poate albastrul din liniștea-ți m-ar ține în loc pentru un strop de veșnicie astfel încât din ramurile mele plecate nspre lume s-or preface lungi aripi ca de înger m-oi ruga ca una
Doină maicii noastre
O dată-n an, cu surle și cu fală, ne amintim ce bine ne-ai crescut; că n-am avut dureri să nu te doară și lacrimi să nu plângi tu, n-am avut. Am învățat ce-i rău și ce e bine iar mersul tu ni
Eu sunt un pian
Eu sunt un pian de modă mai veche Cu clape de fildeș perechi cu-abanos Și o-ncuietoare făcută pereche C-o singură cheie, lucrată frumos În aur curat adus dinspre soare Și coarde
Caruselul anotimpurilor
pe furiș, am adunat câteva cireșe-perechi crescute pe o singură ramură -spre înserare ca pe un dor să ți le-atârn la urechi- și, pentru a da și mai multă culoare, azi le-am
Caruselul anotimpurilor
o, primăvară lungă, de rodaj! ce vreme-n care "fiecare" doare, în care-am renunțat la camuflaj -costumele țesute-n fir de soare- iar plugul cu nesaț, adânc brăzdează făcându-și munca
Caruselul anotimpurilor
într-un crâmpei din viață când sensul se destramă mi-ai fost odată iarnă cu alb, cu fulgi de gheață și rochie de nea... te-am colindat cu fluturi și-ai renunțat la scuturi; mai
Doină șchioapă
ne-am trezit pe un Punct de albastru cu Cânt de iubire și-ncet dăm de știre că pe veci ni-i mormânt. un Viteaz am primit ca un vis dăltuit într-o Stâncă și-n peșteră-adâncă L-am
La moara timpului
sorbim cu nesaț dintr-un azi, egoist sperând să-i mai smulgem o clipă, un zâmbet, o pâine… crezând că avem mai apoi - lucru trist – pentru cei ce-i iubim și ne-ateaptă uscați o
Pe dealul cu dor
răzleț pe deal zâmbea, ca un suspin scăpat de primăvara-ngândurată și eu, dorind să-l pierd de pas străin mânat de dor către o altă fată, culesu-l-am cu gândul peste munți și mări prindeau
Ultima speranță
de aspru mă leagă al sabiei ropot și plasa-i mă prinde-n sublim vânturat iar liniștea-mi piere sub zbateri de clopot… mă-ntorc iar la viață din blându-ți oftat
reverie
aș vrea să fiu sunetul harpei ce vibrează în adierea gândului călător să fiu răbufnirea din mocnetul jarului stârnit de răsuflarea fierbinte a trupului tău aș vrea să fiu albastrul
intre mine si noi
trecută o zi mă pierd mai mult in mine sau tu îmi ești mai aproape? când plouă plânge cerul cu bucuria mea sau tu îți scuturi mâinile? când se naște primăvara își pierde anul
natură
îmi place să mă pierd în ochii tăi mă las dus de lumina lor în înaltul cerului și cobor pe norii ce-ți întunecă uneori privirea îmi place să culeg flori de nu-mă-uita de pe dealurile
sânii tăi
sânii tăi explozie roz de primăvară din care hrănindu-se îți înflorește în fiecare zi pruncul
facere
îmi este atât de gri universul de ploaia ce-ți cade din degete... mă simt prins în pleoapa-ți de zăpadă oprit de închisoarea
mama
o vatră cu pâine și urme de mâini în prag mielul-câine zâmbind la străini sau liniștea serii ce fuge spre ieri lăsând mângâierii neduse poveri te fac mai frumoasă când gându-mi
Fara titlu
obrajii mi s-au supt de-atâta singurătate și tălpile iși confundă mersul mi s-au împăienjenit vorbele și mi-au ruginit privirile mi-s înțepenite mângâierile de parcă n-am știut
mitomanii
Motto: \"Lauda pe fata e pe jumatate ocara\" mai întâi și-au scos din paporniță fiecare tocit și alb os de ghicit le-au în silă aruncat – de parcă
(ma) joc cu (i)ele(le)
ieri am aflat candid cat de complexa este viata si-am inceput avid sa-mi costumez placut paiata ii desenez cu bleu pe margini fiecare gura si-o las langa antreu stiind ca nimeni nu mi-o
cantec de jale
ma-ndragostesc, iubito si n-am ce sa mai fac ma-ndragostesc si-notul imi e fara colac ma-ndragostesc, copila si-as vrea sa ma ajuti ma-ndragostesc si pasii-mi sunt tot mai
drum ingust
zvarliti-mi in sila un os milenar si fie-va mila de ochiu-mi hoinar pacatul mi-l puneti in rama diseara si faceti-mi viata putin mai amara nu-mi spuneti nimic ascundeti-mi zarea sunt
logodna de iarna
vacanta poli rucsaci aterizare... perfuzii clor seringi reanimare... in linistea dintre doua avalanse iti le(a)g(a) viitorul de recele-mi trecut.
fara titlu
mi-am facut palma tarina si brazdand-o iti astept rasaritul.
Pseudo-Dulcineea
mi-e dor de o salata de fructe cu frisca dar tu... tu esti doar in parg
