Poezie
La moara timpului
1 min lectură·
Mediu
sorbim cu nesaț
dintr-un azi,
egoist sperând
să-i mai smulgem
o clipă,
un zâmbet,
o pâine…
crezând că avem mai apoi
- lucru trist –
pentru cei ce-i iubim
și ne-ateaptă uscați
o fărâmă
pierdută-ntr-o coajă de mâine.
și poate-am uitat
sau nu vrem ca să știm,
prea mult săturați
a mai duce poveri,
că vremea
- ea însăși –
are-al ei țintirim;
că azi e tot mâine,
dar privit dinspre ieri.
033.908
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 72
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriel Beniamin Duciu. “La moara timpului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-beniamin-duciu/poezie/14006459/la-moara-timpuluiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MVSe simte o oarecare influenta paunesciana in ritm si nuanta cuvintelor. Mie, ca trecatoare pe-aici, imi place.
0
GDRitmul vietii, combinat cu o doza destul de mare de egoism, ne determina sa transformam fiecare "maine", destinat, in esenta, celorlalti, intr-un "azi" de care sa mai profitam, inca si pe care il privim mereu din perspectiva lui ieri. O desertaciune pe care incercam sa o justificam cumva... inutil.
Multumesc pentru aprecieri.
Multumesc pentru aprecieri.
0
poate că este un cimitir pe care îl construim în timp ce ne purtăm viața.
mi-a plăcut acest final.