la inceput
totul era alb
si negru
mai apoi
au aparut
albastrul si galbenul
incet
incet
au aprut toate...
culorile pamantului
sunt cazandele
lacrimi
de stele
cine stie
cum se poate ajunge
in tara curcubeului?
daca vei simti
vreodata
ca ai ajuns
la capatul de dincolo
nu te sfii
sa intinzi putin mana inapoi
voi fi imediat langa tine
sa
daca s-ar aduna
lacrimile cerului
stranse
in acelasi pocal de infinit
s-ar potoli oare
setea trecatorilor catre \"nefiinta\"...?
poate
ar reusi sa isi auda suferinta
si mai amara
si
atunci cand esti trista
imi place
sa iti fiu mare
si
sa iti arat
colectia mea de
fructe
stele
si caluti
imi strang trupul
in perla din tine
si mi te cuibaresc
in brate
apoi
imi pun
imi este atat de gri universul
de ploaia ce-ti cade
din degete...
ma simt prins
in pleoapa-ti de zapada
oprit de inchisoarea genelor
frante de dor...
arata-mi in pumni
sclipirea
imi voi trimite fluturii
sa mi te deschida
iti voi pune pe deget
zambetul meu de sarbatoare
si te voi alerga in jurul lumii
pana vei fi spus
ca ma cunosti prea mult...
imi vei canta
cand taci
este de parca
mi-ar incremeni degetele pe clape
doar te aud in celalalt colt al camerei
stiu ca esti acolo
dar nu pot sa te vad
iti simt respiratia
fugind de urechile mele
si
deja
va fi trecut
prea multa vreme
de cand voi fi
desenat
primele flori
pe recele geamului
purtandu-ti urmele zambetului
va fi fost atat de
intuneric
incat
nu voi putea sa inteleg
imi simt piciorul-captiv
inradacinat in albastru
in timp ce
mainile-mi se
pod in liniste
spre tine
culege-mi florile
coroana sa te doara
nins
si lasa-ti zambetul
pe trunchiul meu
sa
mainile mele
casa talpilor tale
mainile mele
pescarusi
in jurul turnului
tau de veghe
mainile mele
liane
in padurea
din sprancenele tale
mainile mele
mainile tale...
GD