Nasterea

Nasterea 16.10.1994

Întinsă strună, de oțel, e viața mea,

Aridă întindere, de moarte, e cursul ei -

Fericit în nefericirea mea, mă bucur aici,

În timp ce lacrimi curg pe a maștii față.

Labirintică scara e-a timpului descompunere -

Neobosită scurgere, în van așteptare,

Albă și neagră magie ce fuge astfel

Așteptând clipa ce vine - și pleacă...

Ipocrită sinceritate, iubirea, geme;

Spasme orgiace cutremură trupuri;

Totul e formă și vidul e fond,

Profetice cuvinte cutremură visul

Sfârșitul se apropie cu încetul,

atâta doar - extincție.

Bucuria de a petrece prin joc a fost uitată oare?! - Daca da, atunci vom mai putea s-o chemam, s-o mai găsim vreodată, undeva?!