Poezie

Visul

2 min lectură·6 octombrie 2023

Mediu

Visul 5.10.2023/23.00-23.10

Nu e loc pentru mine sub acest negru Soare...nu e.

Poate sub mal de bolovan, lângă a Liniștii Mare,

Pe Luna eternă, să nu mai visez himere perene,

Să zac fără suflare, încremenit, adormit în visare.

Dar visul să fie veșnic –răgaz să dau inimii

Să rupă blestemul ce leagă ghemul legat,

De cuvântul dat într-un ceas prea avântat...

Și poate-n vis voi găsi tărâmul celor ce sunt vii.

Căci pe aici, în tărâmul de jos, nu mai e nici un os ,

Din cei ce demult umblau și ridicau totul de jos,

Căci puneau temelie unei iubiri pentru veșnicie

Între om și Acela ce sufletul mereu ogoiește.

O, Doamne! Dă-mi mie acum sămânța Ta de cuvânt!

Dă-mi mie puterea de nu mai fi fum, duh nu mă ține!

Mă fă om, fie și din glod și suflarea-Ți alcătuit!

Doamne – nu-mi da iubire, nu-mi da dor – ia-mă la Tine!

Când va fi lumea să las, prins de ceasul ce nu e din urmă

Al celor fără urmași și fără iubire – dă-mi iubire,

De vrei...însă dă-mi iubirea de semeni și viața

Celui ce-a înteles că singur nu te iubești pe sine,

Ci altora le lași iubirea de eu și mândria de-a fi.

Dă-mi sinea din urmă cât înca visul nu s-a sfârșit

Mă du Doamne către ținutul ascuns în tării,

Mă du Doamne în țara cuvântului Tău neuitat!

Amin!

00924

Frone Ilarie-Adrian. “Visul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/frone-ilarie-adrian/poezie/14174330/visul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.