Poezie
Arar, cuvântul...
1 min lectură·
Mediu
Arar, cuvântul... 29.08-1.09.2024
Arar, si-alene, din pana-mi tristă cuvântul picură,
Ca vinul rar ce vine de la geți, el cupa vieții umple,
Folositor în drumul lung, greu, ca elixirele,
Cuvântul nu mai zăbovește o lungă izvoadă.
Uneori cuvântul suflete înmoaie, alteori ucide -
Când spus e cu ură multă, în a vieții goană.
Cuvântul ne-a clădit, cuvintele ne tot omoară:
Să tac?! Da, mai bine, tăcerea ce toate le-mpreună
Și gânduri de pace încet ea mai adună...
Spre vesper pleoapa-năuntru se deșteaptă...
Vise mărețe s-arată - doar vise ele sunt -
Cuvintele urii au despărțit ape, dărâmată
E statuia ce fusese clădită cu bun sentiment.
Dar de ajuns n-a fost - Cuvântul tace acum!
Cuvântul va răsuna în veacul ce va sa vină!
Cuvânt ce vine din străbuni și moșii cei buni.
Arar, si-alene din pana-mi tristă cuvântul picură...
00658
0