Poezie
Moartea
1 min lectură·
Mediu
Moartea 18.04.2023/2.00-2.25
În fața eternei morți, zâmbesc dur...
Ce-aș mai putea să fac în ceas târziu,
De înserat, de sărutări iertat, singur?!
Nu putem dărui vise sau veșnic suflu -
Nu putem salva oamenii de ei înșiși –
Singuri aceștia aleg: drumul în jos e căutat,
Drumul în jos e cel mai curtat –
Spre culmea de departe calea aleg puțini.
Beție a simțurilor, adormire a minții,
Torpoare a inimii – urâtă alegere, veșnică cedare:
Fuga de sine persistă în vine,
Până ce iese dracul din coasta Evei.
Dar rar, rară e dalta ce sfarămă carnea,
Și lasă să fie doar spiritul ce ucide ispita,
Încât face să fie dulce a liberării clipă,
Chiar pentru unii cu moartea unită.
Ma strâmb vesel la Moarte – aceasta se miră,
Apoi înțelege – zadarnica coasă,
Zadarnică secere, totul se petrece
În altă glisare – cine-a trăit, moare.
Cine n-a trăit, nu renaște – cu asta e viața
Mereu în veșnic câștig – veșnicia Acestuia.
00943
0