Poezie
Perla
2 min lectură·
Mediu
Perla 28.09.2021 – 00.40
Sunt firul de nisip ce naște perla,
În scoica ce-i deschisă spre ocean,
Fir de nisip ce-n minte naște veghea
Cuprinsă de asteptări și vise multe,
Sporind cu fiecare val al țarmului liman,
Iar câte-o lacrimă se scurge în colțul ochiului.
Sunt fir de scoică ce-i măcinat de veacuri,
Bătrân ca marea, tânăr ca zarea,
Ce se arată dimineața barcazului,
Ce vine din spre larg, cătând un port
Să vândă și să cumpere, în vechi negoț
Din timpuri deja uitate de cei noi.
Sunt punctul ce se-ntretaie în a inimii
Mereu zburdalnică zbatere-văpaie,
Zărind cosițe lungi pe umeri prefirate,
Când fetele veneau la mal de mare
Picioarele să-si spele în valul lung
Și plin de spumă ivorie, de mare risipită.
Sunt! - și-aceasta mă face să fiu un om,
Ce se visează punct și fir de scoică nisipie,
Sunt mic și totuși mare în a vremii chemare
Voi fi așa cum am tot fost, cu rost –
Vocea-mi face strigare spre o vreme
Ce înainte se așterne, spre-a rostui
Ce va să fie, bun sau rău, e totul relativ in ea,
Caci e veche noua vreme ce se va naște:
Folos a dobândi din ea, cine s-a născut
Fiind iar nu având agoniseală multă
Ci doar având ființă veșnică – ca El.
001109
0