Poezie
Prag
1 min lectură·
Mediu
Prag 24.04.2015
Spun dar, eu, că Paradisul, mereu etern,
Din noi a fost gonit de cei ce sunt nesăbuiți,
Ce-au intrupat în ei ardoarea de-a fi sfinți
Făr` a fi întâi și-ntâi oameni cuminți.
Adaoste mai spun că lumea nu e dusă,
Că este loc de mâine în clipa ce-nvie acum,
Că dus nu este dorul de a fi acum cuminți,
De-a face noi juruinți spre-o casă nouă.
E nou ce-i vechi demult, căci lung a fost uitat,
Ce lesne ne era nouă altă dat – dar unii n-au uitat -
Și Lege nouă dau spre Piatra nemișcată-n prag.
Și-astfel, de treci pe sus, al marii Poarte prag
Ajungi la căpătâi, să vezi izvoarele dintâi,
Și cauți iar în tine Cuvântul amintit
De lunga trecere a Vremii ce-n clipe se imparte.
001.645
0