Voi fi!

și cu mici modificări, cu speranța că nu supăr, spun doar o părere.

"voi poposi in dulcea si nesfârșita Arcadie a inimii
făgaș spre a găsi
de va fi ultima dată când soarta va fi să se zbată
voi rătăci până ce drumul voi găsi
voi merge si acolo unde încă omul nu e dus
și voi umbla prin lumea largă
voi căuta
ceea ce simțurile umplute de preaplin, n-aduseră cugetului.
cu minte deplin așezată voi căuta să găsesc în simțiri
mă voi lăsa cuprins de o simplă si neuitată armonie
mă voi lăsa cucerit de simplitatea primilor oameni
ce-n vechime, în basme, întreceau știința.
veacul ascuns
să dea începutului meu și al nostru vechi căi făurite
cu mut glas, cu tăcute silabe
să fac din pământuri un nou adăpost rostirii
am să îmi suflec mânecile, am să îmi vând inutilele rosturi.
nu caut să umplu talere cu inutile valori ale semenilor
la goana nebună a vremii pun stavilă vrerii de-a fi cel dintâi
deși știu că-i deja târziu și nimic, nimic, nu mai e viu.

aștept primăvara
cu suflul bolnav al firii, mă doare ultimul rost
lumii nu ii închin ode deșarte când lumina-i se stinge incet
nu ii dau prinos din ceea ce nu e al ei."

Cu plăcerea lecturii,
Mihaela