Stand-up comedy

La începutul relației cu al meu, după vreo câteva întâlniri pe la restaurante și plimbări prin parc, își face curaj și mă invită la el acasă. Eu, m-am îmbrăcat frumos, nu provocator, doar cât să îi stârnesc curiozitatea, cu o rochiță vaporoasă, stânsă pe talie cu o curea lată și o pereche de pantofi cu toc micuț. A zis că luăm cina la el așa că m-am prezentat cu o sticlă de vin bun, roșu, franțuzesc. A pus muzică, am rămas impresionată de colecția lui de vinyluri, am servit un aperitiv, am stat de vorbă, el în engleză, eu într-o amestecătură de engleză, franceză și spaniolă, așa, cam din toate câte nimic, ca în perioada de tatonare și unde mă trezesc cu el cu o față foarte zâmbitoare și cu întrebarea, vă redau cum am înțeles-o eu,“do you like strong enough?” Mi-am făcut rapid calculele în cap cum Dumnezeului să răspund la așa ceva, să-i spun un “da” hotărât parcă-mi șifona onoarea, să-i spun “nu” iarăși nu merge. Blocată pentru câteva secunde, el îmi vede nedumerirea și oricât m-am străduit să ascund cred că se vedea și dezamăgirea pe chipul meu, nu mă așteptam la un om serios să pună o astfel de întrebare. Îmi asum confruntarea cu situația pe care eu (și numai eu) o credeam și îl întreb dacă poate să-mi arate, zicându-i asta pe un ton autoritar, în capul meu eram așa de speriată gândindu-mă la ce-mi va arăta. Un pic contrariat de tonul meu agresiv, se conformează și pleacă în bucătărie de unde se întoarce cu o caserolă cu Stroganoff, Beef Stroganoff. Pfuu, păi ce bucurie pe capul meu că am văzut o caserolă și nu altceva, am mâncat amândoi cu poftă și i-am povestit cam la o jumătate de an după ce am înțeles eu inițial. În magazin, când ajungem la mâncărurile gata preparate, îmi arată, plin de zâmbete și ochiade, caserolele cu Stroganoff spre nedumerirea agenților comerciali și a trecătorilor ocazionali.