Fotache Sorin

:)...acum iti pot oferi si...

Imi place poezia ta pentru ca nu urmareste forma sau socantul, coplicatetea inutila si greoaie ci exprima sufletul.
Esti pe calea cea buna...ai invatat sa-ti asculti sufletul si asta e singurul lucru care conteaza ...chiar si in poezie!
Meriti ******....n stelute .

Cred ca esti inca copil...incearca sa abordezi subiecte mai simple pentru inceput...si pune mai mult accent pe ritm si metafora...

Stigmata...un film interesant dar totusi mi-a displacut un pic din cauza...hoolyudicitatii vadite, sunt alte filme care pun in lumina mult mai bine trairile respective si cu mai putina grandoare...totusi un film mult mai bun decat altele...

O poveste științifico-fantastică vorbește despre o societatea în care aproape toți sînt născuți pentru a îndeplini anumite funcții: tehnicieni, ingineri și mecanici. Doar puțini sînt născuți fără abilități speciale: aceștia sînt trimiși în instituții de boli mintale, avînd în vedere că doar cei nebuni nu sînt în stare să contribuie cu nimic pentru societate. Unul din așa-zișii nebuni se revoltă. Institutul are o bibliotecă unde el încearcă să învețe tot ce e de știut despre arte și științe. Cînd simte că a învățat destul, hotărăște să fugă, dar este prins și dus într-un centru de cercetări în afara orașului.
“Bine ai venit,” spuse una din persoanele de la centru.
“Cei pe care îi admirăm cel mai mult sînt tocmai cei care au fost forțați să-și croiască singuri propriul drum. De acum înainte poți face ce vrei, pentru că datorită celor ca tine lumea poate progresa.”

Un om se hotărî să facă o vizită unui pustnic care, după cum i se spusese, trăia nu departe de mănăstirea Sceta. După ce merse cale lungă prin deșert, găsi în sfîrșit călugărul. “Am nevoie să știu care e primul pas care trebuie făcut pe drumul spiritual,” spuse. Pustnicul duse omul la o fîntînă mică și-i spuse să se privească în apă. Omul încercă să o facă, dar de abia ce încercă, pustnicul aruncă pietricele în apă, agitîndu-i suprafața. “Nu o să-mi pot vedea chipul dacă o să continui să arunci pietrele alea,” spuse omul. “Așa cum e imposibil pentru un om să-și vadă chipul în ape mișcate, la fel e imposibil să-l cauți pe Dumnezeu dacă mintea ți-e neliniștită de căutare,“ spuse călugărul.
“Acesta e primul pas!”

interesant,imi place(chiar daca eu unu prefer stilul clasic, clar si melodic).
ai reusit sa creezi o atmosfera plina si de suflet...asta conteaza.

mda...pai in principiu tocmai pentru strofa aia am zis sa pun si poezia asta in site...oricum merci de comentariu...aaa si mai e un motiv pentru care am pus-o (poezia), am cazut si m-am lovit rau...(nu la cap , ci metaforic)...las\' ca intelegi tu...

Mai DoDu...mare dreptate mai ai cu berea aia...in rest ce sa mai zic...cunoatem subiectul se pare...sss..sa nu ne ia lumea de betivi...:)))

:))) m-a distrat faza cu \"si rag\", chiar am ras bine...
poezia imi pare a fi pe un drum bun, si cu putina \"munca\",spre o exprimare putin mai universala impanata pe ici pe colo cu ceva mai multe imagini metaforice, ar putea transmite cititorului mai bine emotia ce o cuprinde.

La urma urmei, asa cum deja s-a afirmat, ni se face publicitate gratis...si in mod sigur acei care vor veni in aceasta lume pe care noi am creat-o ii vor simti adevarata natura, adevarata libertate si frumusete... Este foarte frumos aici si pe zi ce trece parca totul prinde din ce in ce mai multa viata...eu unul asa simt. Si este asa deoarece fiecare aducem aici ce e mai frumos in noi, ce e mai sincer si mai omenesc...chiar daca uneori sunt lucruri mai grele mai triste...nu trebuie sa ne ferim de ele(dar nici sa le transformam in obsesii), asta ar fi o greseala. Singurul lucru care ma intristeaza este ca nu ne putem intalni fata in fata...dar poate in viitor vom face imposibilul si ne vom intalni, toti... Treaba asta cu presa, imi este cunoscuta de mult timp,cunosc si alte situatii de felul asta si la cotidiane mult mai celebre. Nu stiu dupa ce reguli sau legi...se ghideaza un ziar cand publica un articol, dar e foarte clar ca legislatia in domeniu lasa mult de dorit. Totusi nu e de mirare, au inteles si ei libertatea, dupa revolutie, ca si o mare parte a poporului...stim prea bine cum a functionat asta. Clar este ca astazi presa isi permite prea multe \'neadevaruri\'...

:))))
Poesis, stiu ca nu ma apreciezi cum merit :))), dar eu zic asa...daca tot ai talent(democratic vorbind), de ce nu incerci sa scrii o poezie cu fata mai \"umana\", asta neinsemnand sa te scufunzi in banal sau mediocritate, ci doar sa transmiti ceva valoros, care sa inalte sufletul.
Altfel ce valoare au versurile???
Vezi si tu ca toti marii poeti au transmis lumii asteia un mesaj de speranta, chiar si cei mai tristi...
Si nu au incercat sa socheze sau mai stiu eu ce ...,prin versuri incurcate(mi-e lene sa le dau alte denumiri mai elevate).
Ce zici?

E o chestie si cu votul asta, dar trebuie sa repet si eu o remarca deja expusa, si anume imposibilitatea de a vota in totala cunostinta de cauza, datorita numarului foarte mare de texte.
Sunt de parere ca un singur text exceptional face cat sute de texte mediocre, si mi-e frica ca tocmai peste acel text sa nu-mi abat privirea.

dragut...niciodata nu te imfatua...frumoasa pilda si utila...

frumos

as vrea sa stiu si eu care e valoarea acestui text...poate imi schimb stilul...sincer , nu inteleg stilul asta de poezie...daca vrei sa-mi raspunzi...

de data asta nu-ti iau steaua:)...de fruntas da\' treci si tu la ceva mai poetic...ce zici?

...TOTUSI NU AR STRICA NISTE TEXTE MAI LUNGI

sa stii ca, chiar imi placi...stilul tau e pe gustul meu si pe aceeasi lungime de unda cu ce scriu...
ma bucur pentru ca am gasit relativ putini care sa scrie asa , majoritatea scriu foarte alabmicat ...si in acelasi timp obositor...

frumos dar finalul nu face banii...

apreciez profunzimea sentimentului, claritatea si modul simplu, nepretentios de exprimare...este ceea ce cred ca s-ar trebui scris...