Bilet de drum doar pentru dus

Hai sa-ti spun cum am perceput eu poezia ta:
Ajuns la capatul drumului, la trecerea spre un alt nivel, nu exista totusi siguranta a ceea ce va urma. Si cine hotaraste unde e capatul drumului? Cind putem trece dincolo, spre Solaris? Calul tau hotaraste singur, si asta-i frumos. Nu se stie, insa, daca va putea. Inca n-a trecut. Textul il surprinde in momentul dinaintea incercarii. Nu stie ce il asteapta mai departe. Cind se uita in sus, in directia decolarii, nu vede decit imagini din propriul lui trecut: durerea asteptarii de o viata (de mai multe chiar, acceptind reincarnarea ca posibila)... Si totusi se va arunca cu capul inainte in vortex, in punctul nodal dintre manifestari, fara sa aiba siguranta ca va trece intr-adevar dincolo sau nu cumva va mai urma inca o viata la fel ca cele de dinainte, supusa acelorasi legi, la fel de dureroasa. Este nu numai o plecare, ci si o renuntare la propriul eu.

Într-adevăr misterios, mitic și plin de imagini ce provoacă STÃRI... mai nepotrivit mi se pare aeroportul, cuvânt prea modern pt. modul istoric în care ne-ai lăsat să cădem ... în zbor. Felicitări!

In primul rand multumesc tuturor. E aproape incredibil ce se intampla cu un obiect creat si apoi daruit altcuiva (orice – o poezie, un dans – orice manifestare voita, faurita, a frumosului dinauntru),fiecare il imbogateste efectiv cu propria lui viziune si cumva il recreaza . E emotionant pentru mine pentru ca e pentru prima oara cand daruiesc poezie, pana acum am daruit numai dans (ceea ce defapt e cam acelasi lucru).
A,da, cateva lamuriri:
Pentru Oriana – da,asa e, am folosit masculinul ca urmare a intrarii in rolul calutului. Si da, cateodata ma mai joc cu posibilele mele fatete masculine, dar biologic si sufleteste sunt fata, Mateia e chiar numele meu (a vrut tata baiat, ce sa-i faci)
Pentru Filip – nu stiu daca ai dreptate sau nu in legatura cu aeroportul, au si realitatile moderne poezia lor mai ales cand le folosesti ca puncte de plecare pentru iesirea in “lumea lui Dincolo”. Dealtfel chiar tu folosesti epitetul mitic, ceea ce poate sa insemne tocmai o realitate iesita de sub llegile istoricului

Am mai uitat ceva. Draga Hermann, comentariul tau a fost mai bun decat poezia. O singura precizare- nu m-am gandit la reincarnare ci la multiplele morti prin care trecem in chiar timpul acestei vieti admitand ca fiecare etapa depasita e o moarte (si implicit o inviere) in miniatura

Imi place poezia ta pentru ca nu urmareste forma sau socantul, coplicatetea inutila si greoaie ci exprima sufletul.
Esti pe calea cea buna...ai invatat sa-ti asculti sufletul si asta e singurul lucru care conteaza ...chiar si in poezie!
Meriti ******....n stelute .

De altfel, dacă miticul nu are legătură cu istoria, aeroportul intrat în istorie cum ar avea?!...
Dreptate! în ceea ce privește modul meu de percepție a textului, am... însă argumentația ta cu lansarea în Dincolo poate fi apreciată ca !reală!...