Cu drag mă uit la sânul tău, pe care-l simți cum te-nfioară
De câte ori privirea mea spre sfârcul lui ușor coboară
Și îl răsfață îndelung cu mângâieri de patos pline;
Că-ncepe să furnice-l simți
E\'ntâi de Marte! Iarăși primăvara stârni-va-n trupu-ți spiritul iubirii. Și renăscând în toat\'a ei splendoare, natura-ți bucura-va existența punându-ți flori în păr și-n suflet soare.
La poarta sufletului tău din nou se-arată
De iarnă sărbătorile și, ca alt’ dată,
Cu bucuria lor de vrajă plină
Te fac pe Moș Crăciun s-aștepți să vină!
Fetițelor cuminți Moș Nicolae lăsatu-le-a-n ghetuțele de lângă ușă
pupici fierbinți și mângâieri lascive în loc de fructe și de nuielușă.
Le-asează dar cu grijă și-ncântare, dorințelor trupești
Când mușcă frumusețea din trupul tău, femeie,
Spre a retușa ce timpul să estompeze-ar vrea,
Un zâmbet de-mplinire iți luminează chipul
Și simți cum fericirea te vrea doar pentru ea.
Simți vraja buzelor fierbinți când trupu-ți tandru ți-l ating;
Când peste sâni și fluturaș, de-un roș carmin, petale-ți ning
Și-n ningerea catifelată atingerile te-nfioară;
Tu, cuibărindu-te la
Imaginând plăcerea ca pe-o floare, iar sărutările-ale ei petale,
Te-ai bucura pe trupul tău să-și lase petalele să cadă grațioase?
La început sfioasă, apoi râzând,
Le-ai oferi tot trupul
Lasă-ți ochii sub sărutul pleoapelor să-și cate tihna,
Trupu-ți lasă peste noapte somnului, să-i dea odihna,
Intr-o rugă mult pioasă Domnului iertare-i cere,
Iară doru-mi, de-l simți-vei, să-l
Amintirea încă vie a sărutului de-aseară,
Pacea buzelor o curmă și le face să tresară;
O aud apoi în șoaptă cum te roagă să o cruți
Și-n crepusculu-nserării, să vii iar să mă săruți.
Te recompun femeie, far-a ucide muza
Si dulcea-ti goliciune, nevrand sa ti-o ascund,
O pun in evidenta cu flori de orhidee,
Iar zambetul sagalnic ti-l fur cu un sarut.
