nur(liu)

Cu drag mă uit la sânul tău, pe care-l simți cum te-nfioară De câte ori privirea mea spre sfârcul lui ușor coboară Și îl răsfață îndelung cu mângâieri de patos pline; Că-ncepe să furnice-l simți și ți-l împingi ușor spre mine, Zâmbind complice și lăsându-ți sub pleoape ochii, în visare, Când sânu-ți gura mea îl mușcă și-l înfierbântă tot mai tare. În focul patimii arzând dorința-ncet în el dospește Și-l văd cum crește tot mai mult și pielea-i cum se umezește, Când vârful limbii, încordat, în cerc îl urcă și-l coboară Și-un zumzet de plăcere, tandru, din trupul tău răzbate-afară.