toate astea

uneori, rar ce-i drept, îmi place să scriu despre mine fără să mint sau să exagerez, să scriu de exemplu că mă ustură ochii de la atâta fum nesomn chiorât în laptop despre nesiguranța care mă apucă violent de mână de îndată ce încui și plec mă smucește toată ziua încolo și încoace și-mi mai dă drumul abia când ajung înapoi în vizuina asta în care toate plutesc de-a-mpulea farduri bidonașe cu apă și foi mâzgălite cu diverse căcaturi pe măsute și birou papuci albi de casă și veioză și hainele de azi pe covor cearceaful mototolit și creierii mototoliți și ei și toate astea căni cu trei guri de cafea lăsate peste tot numai în chiuvetă nu dar contrar aparențelor în haosul ăsta îmi găsesc liniște, un soi de mulțumire tâmpă din care n-ai mai vrea să ieși zgomotul mașinilor sub balcon, zgomotul pixului, apoi al tastelor, torsul pisicii din nou toate astea, toate lucrurile astea toate lucrurile astea încep de mâine, îmi zic în fiecare zi și nu te mai pot fute după toate astea, sigur că nu te mai pot fute deși tare-aș mai bea două sticle de vin ca să mă pot răzgândi