fola marcel-dan

bai nea Ioane...te credeam om serios !
Zau asa ... vrei si tu sa-ti umfli pieptul da\' n-ai cu ce !

Hopa..dam de poezie cu rima..de poezie adevarata.
Versul curge,precum ploaia care zo c-ar trebuie sa spele urbea de uree si excremente.
In imaginea pe care ai creat-o a orasului decadent, care necesita stringent o ploicica de vreo 40 de zile,gen potopul lui Noe,imi raman infipte in orbite doua imagini original creioante(aci tre\' sa fiu sincer, ti-a iesit bine)...puiul de om murdar pe bot si maidanezul raios,caruia-i miroase a peste.Misto. De altfel o ploaie e tot ce ne mai lipseste..da bine in asfalt si acopera gaurile...e bine..Aici sunt banii dvs...pentru astia cu masini.Si nu numai.

Ideea de macelar pupincurist si de porc care se lasa rugat sa-l pupi in kur, se intalneste zilnic in relatia sef - subaltern.Chestia asta cu taiatul porcului e ceea ce tu ai vrea sa i se intample aluia de-ti ordoneaza viata(porcul de el).

Din poza-ti rezulta ca ai probleme mari cu dioptriile. Vad eu bine...sau suferi oleaca de strabism ?
Pai bine ma nene...nu poti a scr(ii) daca nu le ai pe astea cu gramatika elementaria(asa se cheama materia..nu fekala).
Bietele femei..cum mai trec ele saracutele prin toate chinuril(i) lumii(aici e korecta folosirea articolului). Sa le dea D-zeu sanatate si noua si tie mai ales..ka te-ai nevolnicit intru a ne deschide ochii cu privire la rolul lor pe pamant.Of,of,vai,vai(i) !

Sa-l ascultam pe Bacovia plangand... Se vrea un humor ironic aci si-mi suna mai mult a Paunescu.Bacovia nu prea.
Poate finisul aduce cu ceva din universul inchis al lui Bacovia(curg zilele spre cimitir/trist una cate una/si destramand al vietii fir /Se duc pe totdeauna). Moartea pe care si el si tu o anticipati,inca de la inceputul versificatiei.In rest strofe tip cliseu,care abunda in simboluri,nu insa in simbolistica si care nu reusesc de nici o culoare sa produca un scenariu de angoasa specifice lui Bacovia.Sincer ..pe o scara de 1:10 tu esti 1 .

mi se pare o stare de sevraj \"in diverse variante :verde bronz si galben aramiu,alb murdar si gri sangeriu\",dupa care poetul si-a perdut busola iar ingerul bolnav s-a prabusit.
Scena care se releveaza cititorului la cumparaturi cu ingerul,este orgiaca si devine fulminanta,in momentul in care preturile fiind prea piperate(si drogurile sunt...vanzatorii de iluzii,cer tot mai multi bani),se incarca cosul cu produse de-a valma ,haosul,elementul primordial al nasterii si pentru om si pentru inger,fiind elementul predominant.Finalul apartine divinitatii,in mod evident,omul ramanand in spatele oglinzii,fara a-si zari protectorul din alta lume,devastat de privilegiul de-a se indestula.Oricum,cu inger sau fara inger,e nevoie de hrana,idee care se intalneste si la Labis in \"Moartea caprioarei\"...\"Mananc si plang ,mananc\".The show must go on

Punctul de vedere al talpii...da,suna bine versuletul asta. Incerc sa-mi imaginez o stare de echivalenta a burtii,nasului si barbii atunci cand fac toate impreuna cu talpa contactul cu solul... colac peste pupaza mai apare si gandacelul(sper ca nu de balegar),care desi inca amortit de raceala zapezii ma vede,ma simte...si ati ghicit,din perspectiva lui devin hrana.Misto!

Ideea este desprinsa parca dintr-o saga in care predomina in mod evident lupta ancestrala dintre sacru(regele incoltit) si profan(nebunii care-l ameninta cu moartea),asta brutal vorbind.Sigur ca lirica Claudiei are ceva si din muzica sferelor,insa in disonanta cu armonia si perfectiunea formelor geometrice etalate aici cu atata acuratete,este prezenta si ubicuua moartea,caruia-i simti inghetul suflarii in spate...in memorie.Ar putea fi vorba aici si de alta viziune asupra mortii,vehiculata mult in ultimul timp..moartea,ca o dimensiune atemporala(in afara tablei de sah,deci in afara sferei cognoscibile), personificata prin nebuni-irationalul,cu atac diagonal si diametral opus la rege-care reprezinta omul-liederul
,viata insasi,devine dintr-o data masurabila si accesibila,ca o noua poarta catre edenul promis si pierdut odinioara.Iata cum omul a devenit concret,iata cum feluritele chipuri,chiar hipnotice,translucide ale mortii,devin echivalente,atat in fata nebunului cat si a regelui,perfectiunea mortii fiind asimilata in poem cu vziunea lui Schopenhauer...trebuie sa eliminam dorinta printr-o viata ascetica,sau murind.
Da,poezia are iz filosofic,si ideea a fost consumata in sec.XIX,insa mai trebuie lucrat la continut..nu exista inca definita clar o punte de trecere intre ceea ce Eliade a definit notiunile de sacru si profan.De fapt ce reprezinta tabla de sah ?..suportul pe care ne bazam in jocul vietii si al mortii,si dealtfel un univers inchis,limitat de colturi,oricum,nu toti ne putem depasi conditia..asta e tot o consolare in fata mortii..succes !

de acord cu aprecierea..genul epigrama..vezi G.Zarafu;O RaduGh.Penciu;N.Constantinescu;O.Blaj;Dan Stroe;Gh.Niculescu..etc.

E un alfabet ludic,poate iti place sa explorezi zone iratioanle in creatia ta artistica,oricum cuvintele aruncate \"cu furca \" intr-o activitatea spontana a imaginatiei,nu fac alteca decat sa confirme ca te circumscrii suprarealismului de inceput de secol.Apoi zeita vedica Kali,care personifica mania si groaza e total neavenita in logica de insiruire a alfabetului tau.Incearca totusi sa gasesti acel \"fir rosu\" care sa strabata de la un cap la altul poezia...

interesant..hm...putin cam retrograda versificatia \"dar cand a rasarit soarele/m-am trezit...aiurea in tramvai..cand a sosit seara nu cumva ai avut intalnire cu Morfeu..hm??