Foale Alina

Privea de sus Frica de necunoscut îl cuprinse și … Aproape că nu deslușea nimic Câteva punctulețe roz ce păreau că se mișcă! Fără voia sa se rupse atunci de acel tot, și … Împreună cu

Furia și deznădejdea Au provocat războiul Crunt Prin care mi-am ucis sufletul Aveam totul Azi nici măcar visul nu-mi mai aparține, Speranța Zace și ea undeva Aruncată pe trotuarul

Mă-ntreb de ce minciuna are primul loc în top Și numai cei frumoși la chip au dreptu-n joc ? E oare frumusețea mai de preț decât iubirea ? E clar că nu !... Dar ce-i cu omenirea ? De ce se pune

Pământul și eterul Sunt astăzi una Piatra până acum Încătușată Și-a împlinit zborul Iar norii Sunt praful De pe tălpile fine ale copiilor Zburdând Natura se îmbrățișează Cu cerul

Iisuse, al meu mântuitor Întreaga viață-ți sunt dator Să te cinstesc, să te iubesc Zece porunci să le păzesc. Să nu poftesc ce nu-i al meu M-ai învățat Iisus mereu Iar să nu mint, să nu

Azi am reușit și eu să vin La ieslea-ți sfântă să mă-nchin Și să-ți slujesc doar ție, prunc divin. Și-n Betleem cetate am ajuns După un drum obositor și lung La tine, prunc Iisus nespus de

Atunci când am nevoie de tine Când am nevoie de dragostea ta Ajunge doar să-mi închid ochii Și simt în jur iubirea ta! Iar când tânjesc după iubire În primi zori sau în amurg Înalț o rugă

Te-am ucis pentru că uitasem că iubeam Tu, mi te-ai dăruit întreg Nu ai păstrat nimic pentru tine… Voiai să fi al meu așa cum murisem și eu pentru el Acum, te privesc într-un doliu mut Iar

Mama l-a parasit in spital. Cata cruzime! Priveste adesea in gol, dureros isi asterne capul pe pernele tari si doarme mult, gandindu-se ca poate, cand se va trezi mama va fi din nou langa el.

Mă chinuie un dor nebun De noi, de serile când parcă Nimic afară de noi doi Nu exista pe lumea toată ! Îți amintești ? Căci n-am să uit Odată ți-am cerut dovezi Că ții cu adevărat la

O simt indiferentă arzându-mi trupul Despicând fiecare încheietură ce ne-a legat Strâns … unul lângă celălalt … Aleargă nebună prin visul meu și Dezbină …. Gânduri ce se rătăcesc printre

Când ruga eu spre Cer îndrept Cu ochii minții clar zăresc, Îngerii blânzi venind spre mine… E atât de liniște și bine! Iar când privesc icoana sfântă Cu Pruncul și cu Maica Sfântă Aud din Cer

Mi-e dor cumplit dar în zadar Tu nu mai ești acum al meu Eu nu mai sunt acum a ta Și nici măcar iubirea vie Ce ne-nvelea-n iubirea ei … Și ne lăsa călătorind … să adormim Cuprinși de doru-I, și

Mă cufund într-o realitate Inexistentă Cobor adânc în pământul rece Întunericul lui mă cuprinde Tremur Sfârșitul găsit în adânc Continua undeva deasupra-mi… Pentru mine noaptea a

Sunt tristă, și ochii-mi sunt de lacrimi plini Mi-e greu să cred, dar oamenii-s tot mai haini Plâng pentru ei, și simt că-i fără de folos Lipsiți de suflet, ei nu mai cred azi în Hristos. Sunt

De sus din cerul înstelat Privește blând un împărat Are privirea tristă tare Nu-i chip să afle alinare. Iar pe obrazul său divin Din ochii săi de lacrimi plini O lacrimă încet coboară Și o

Din nou Măicuță Sfântă vin La Fața-ți Blândă să mă-nchin Te rog din nou, îngenuncheată, Mă iartă Maică înc-odată. Căci, iată Maică, m-am gândit Pe Fiul Sfânt l-am necăjit Orbită de păcatul