Poezie
Tristețea
2 min lectură·
Mediu
Sunt tristă, și ochii-mi sunt de lacrimi plini
Mi-e greu să cred, dar oamenii-s tot mai haini
Plâng pentru ei, și simt că-i fără de folos
Lipsiți de suflet, ei nu mai cred azi în Hristos.
Sunt tristă, și sufletul mi-e grav rănit
Nu pot să cred, dar văd, Iisus Hristos nu e iubit
Și plâng, dar simt că totu-i în zadar
Căci ura lor e mare și nu are hotar.
Sunt tristă și o rugă-ndrept acum spre Cer
Mi-e greu să cred, azi nimeni nu-l mai vrea pe El
Și plâng, căci oamenii-s nedrepți și răi
Nu vor dreptate, se-ndreaptă doar spre rele căi.
Sunt tristă, și parcă-i greu s-ajung la tine
Nu pot să cred, dar lumea e de ură plină
Plâng pentru ei, plâng pentru fiecare anume
Căci în zadar Iisus Hristos, ai pătimit în astă lume.
Sunt tristă, și plâng cu hohot de suspine
Căci cred Iisus și simt că-ți este foarte greu și ție
Să vezi c-ai pătimit și te-ai jertfit pentru popor
Iar el, negru la suflet, nu-ți este recunoscător.
Sunt tristă, și simt că între noi și Cer
De necrezut, dar calea e mai lungă decât ieri
Și plâng, și vreau să țip la ei la toți
Dar ei n-aud și simt că-i fără de folos.
001940
0