Pietrele urlă tăcut

poemul tau ma deprima, ma face sa imi doresc sa mor :(
atat fizic cat si literar.

ionut, inseamna ca ai inteles cu adevarat atmosfera... :)

multumesc de citire

te mai astept

petre

si mie imi vine sa mor

cu măiestria cuvintelor căutând sufletul pietrei ce urlă tăcut, e înlăuntru-ne un strigăt către universul din venele noastre și nu mai e doar joacă, e deja cu mult mai mult...

ionut, asta e... :)

Victoria, iti multumesc pentru cum ai inteles acest poem...

va mai astept

cu placere intotdeauna

petre

de ce ecest ;ir indian de cuvinte este intitulat poem? de ce? de ce? imi vine sa mor. tara de poeti

astea toate cam nu au ce căuta într+un tex:arunc pietrele încercând să-mi suprim conștiința,
iar sufletele lor iradiază teroare..., nu știu ce să fac
atâta confuzie
prea multă presiune,
am pierdut firele de univers prin vene,
ne drogăm cu stele căutând absolutul

fantezia multicoloră
o redundanță bolnavă

Cosmine, faptul ca generatiile actuale au hotarat sa nu mai foloseasca metaforele nu ma intereseaza... astept si argumente... de ce toate astea nu au ce cauta?

pentru ca e chiar pacat sa vedem cum, in ochii multor critici, poezia devine din ce in ce mai buna, cand de fapt, in ochii publicului (SINGURUL CARE CONTEAZA), ea devine din ce in ce mai proasta... Asa ca, pana la urma cel mai bun e cel mai citit... :)

te mai astept...

petre

Petre salut :)

Părerea mea este că poezia este încărcată de prea multe figuri de stil. Metaforele cu toții le folosim, dar asta nu înseamnă că trebuie să recurgem la cișee, pentru că poezia își pierde din mesaj, iar scriitura autorului intră într-o generalitate, nu se poate distinge de ceilalți.
Poezia este slabă, ai poeme mai bune, scrise mai natural, fără formulări fake. Despre plâns, lacrimi s-a scris foarte mult în literatură, și este dificil să aduci ceva nou, iar începutul poeziei este puțin ofertant. Te plimbi în jurul ideei fără să o atingi decât ușor, astfel că te joci, dar nu în sensul de ludic. Este mai mult o scriere teribilistă, dorești să aibă un impact, mizezi pe imagini, dar ele nu susțin poezia din cauza construcției.
Cred că ar trebui să o mai lucrezi, poate va ieși ceva interesant.
Amesteci stilurile, te joci între ideea de haiku-minipoem apoi la complex, este un experiment probabil dar nu este poezie, nu transmite ceva unitar.

Toate cele bune!

Poemul clocotește de spectrul morții, de “prea multă presiune” pătrunde în noi și ne încarcă cu “râuri de sânge”, cu dezolare, cu durere și cu plânset în teroare.Versurile transmit intens starea celui ce dorește să se drogheze cu moartea, însă conștiința de sine preferă să alerge până la capăt în maratonul disperării.

petre, un astfel de poem se serveste la aprozar, daca intelegi ce vreau sa spun. nu s-a oprit nimeni din a folosi metafore, sau si tu faci parte din cei ce scriu pentru masele de oameni?
pai scrie si tu, ca lorelai, ptr mineri.

iar asta nu e decat un almanah de clisee.

Andreea, observatiile tale sunt coerente, iti multumesc pentru acest exercitiu de hermeneutica... Voi tine cont de ceea ce ai spus...

Razvan, iti multumesc, ai inteles...

Ionut, cineva mi-a spus o data: \"Intelectualii sunt o cantitate neglijabila\"... La inceput m-am revoltat, insa daca acestia din urma nu vor intelege ca mesajul trebuie ambalat astfel incat sa ajunga la cat mai multi oameni, maxima este cat se poate de adevarata...

Asa ca, da, eu vreau sa scriu pentru oameni, sa transmit mesajul cat mai departe...

te-as ruga de asemenea sa nu ataci persoane care nu au legatura cu acest text... Pana la urma, aici e un atelier literar...

Puteai de exemplu sa dezvolti afirmatia din final... :)

oricum, iti multumesc si tie...



va mai astept

cu drag intotdeauna

petre

recomand:

http://www.poezie.ro/index.php/personals/202308/index.html

un text al lui Umerto Eco, \"Cum să utilizăm punctele de suspensie\".

cred că ai o problemă cu ele. sper să-ți fie de folos.

ps- cred că totuși gusturile masei de oameni majoritare despre care scrii mai sus au evoluat. :)

Laura, imi cer scuze pentru ca raspund cu intarziere...

Punctele de suspensie sunt alegerea mea, sunt asumate, sunt doar in comentarii, si sunt un fel de marca a mea... :D

Eu nu am spus niciodata ca trebuie sa coboram nivelul, am spus doar ca trebuie sa ne apropiem mai mult de viata reala si nu neaparat de mizerabilism. Adica sa ne apropiem nu de evenimentele banale care ni se intampla ci de gandurile noastre legate de aceste evenimente, de maximele, de intrebarile care definesc viata omului modern... Si singurul mod in care poti face asta este discutand cu multi oameni si incercand sa ii intelegi...

imi pare rau ca m-ai inteles gresit...

te mai astept oricum...

cu placere

petre