Pentru ce ne-ai pus ochi? să vedem frumusețea din-afară,
fără a o mai găsi închizându-ne ochii - bunăoară?
De ce soarele ne umple privirea și când pleoapele lasă
grele storuri peste ea, dispare?
Ce e iubirea?
E-un iureș nebun de cuvinte?
Nicidecum. E-adevărată ieșire din minte.
E curcubeu de simțăminte,
E-al treilea atom de oxigen, ozonul
Inimii, iar nu logica rece de
Teama te face mic și ne-nsemnat,
de-ai fi tu, cel mai mare om de stat!
te împresoară și-ți încinge inima
cu-n cerc de fier - metal inferior
și nu-ți mai lasă sentimentele să curgă liber;
te
Mormânt sămânței mele -
ce Tu mi-ai dăruit-o
în toamna vieții mele -
am devenit, udând-o.
Să nu îți fie milă să te doară,
Ca să fiești, n-o tulbura ci las-o...
să moară! să moară! să moară!
E ușor a scrie versuri când nimic nu ai a spune,
zice inspirat poetul, Eminescu, pe-al său nume ....
Criticilor mei, le mărturisesc că, nici măcar poet nu sunt.
Mi-e greu, în rime să așez degrabă,
Sunt Daniel Iancu și sunt licențiat
În utilaje de forat, și spețializat
Pe-orizontală, la forat.
În timpu’ ce-l am liber sap,
Iar restul, îl petrec cu-a mea prietenă chitara
Fac rime-n acorduri
Cum totdeauna m-am luptat în viață
tristă fiind de fiecare dimineață
ce nu venea așa cum îmi plăcea
acum am reușit! m-am vindecat de greață,
permit vieții să se-ntâmple-așa cum vrea,
nu mai opun
\"Se ia o bucată de piatră,
se cioplește cu o daltă de sânge,
se lustruiește cu ochiul lui Homer,
se răzuiește cu raze
până când cubul iese perfect.
După aceea, se sărută de nenumărate ori
Eu nu mă căiesc, c-am adunat în suflet și noroi - dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină o dimineață-ți va ucide-odată visul
că, sufletul mi-așa curat, cum gândul tău îl vrea, cum
Adevărul este un echilibru.
Adevărul este o balanță care nu se poate înclina mai mult intr-o parte și mai puțin în cealaltă, fiindca el reprezintă însuși echilibrul.
Adevărul se află
F