Eliberare

Teama te face mic și ne-nsemnat, de-ai fi tu, cel mai mare om de stat! te împresoară și-ți încinge inima cu-n cerc de fier - metal inferior și nu-ți mai lasă sentimentele să curgă liber; te umple de rugină și te seacă, de nu te mai înduri, a dărui cuiva vre un căuș de apă. îți închide ca-n cușcă, libertatea - care-ți este dată și dreptul de-a alege... E teama subtilă a îndrăgostitului că-și pierde cucerirea; E teama carieristului că nu-și va mai atinge fericirea; E teama artistului că ar putea fi fluierat, și că nu smulge-aplauze, sau că-i doar ignorat; E teama tuturor! că nu e agreat, că nu-și primește doza, de falsă afecțiune cu care lumea l-a-nvățat. Ce-aștepți de fapt? de ce ți-e teamă? Dacă tu inima-ți pui în tot ce faci, de ce ți-e teamă?...Că nu placi? Orice ai face - punându-ți sufletul în adevăr, Este sublim! un act perfect, chiar demn de-nvidiat! nu trebuie mai mult, de alții-apreciat! Iar tu, te afli în fața mulțimii tremurând imperceptibil... și iubirea de la, și pentru oameni, fuge de la tine, fiindcă nu poți fi credibil... De ce ți-e teamă? chiar huiduit de-ai fi! Nu care cumva, ți-e teamă c-ai putea muri? Că măștile în care lumea băgatu-te-a forțat, Vor cade moarte și vei rămâne, un om foarte curat? Nu te mai amăgi... că teama nu îți vine de altundeva și nu mai muta vina, că te-nspăimânt-altcineva; Chiar tu ești teama, recunoaște-n clipa asta! ca-n veci, putere să nu mai aibă-asupra ta! Și basta...