Ea arata ca tine...
Si tot trist ma privea.
Cu ochi frumosi si tineri,
Din lumea ce - o avea.
Si glasul i se pierde,
In linistea din noapte.
Zambetul iar i-l sterge,
distanta ce - o
Ce sunt?
Nici nu mai stiu ce sunt.
Amestec de idei nebune,
Neexprimate in cuvinte.
Sunt frunza palida in toamna,
Purtata de vant pe umerii sai.
Sunt zgomot tacut
ce fuge noaptea pe
Plangea un petec de nor,
Sfarsitul de zi.
Frunzele se leganau
sub picatura rece de ploaie.
Era intuneric...
Era liniste...
Ploaia spala praful din jur,
Doar sufletul nostru
si - l ducea mai
Ce te legeni, VIS pribeag,
La capat de TIMP?
Clipa care te-a nascut,
Azi plange pentru tine.
De-acum, pe o sclipire de stea,
Ea va privi in gol.
La-nceput stramb de departare,
Va incepe
De cate ori am vrut,
In brate sa te strang.
De cate ori mi - am zis:
\\\" Astazi am invins!\\\"
De - atatea ori cu mana,
Doar umbra ti - am atins.
Si s - a pierdut departe,
Ca pulberea in
Cum te - ai dus!!!
Doamne, cum te - ai dus!
Ca cenusa - mprastiata - n vant.
N - a mai ramas decat,
O cruce, un mormant
si amintiri, amintiri, amintiri,
rascolite, rotite, ametite.
Nici praful
Nu avea sens.
Era singura si trista,
Asemeni unui nor ce sta sa planga.
Nu avea sens.
El se pierduse,
In clipa - n care
trupu - i se nascuse.
Si nu era nimic...
Decat un fir ce o lega
Si
Nu avea SENS.
Era singura si trista,
Asemeni unui nor
ce sta sa planga.
Nu avea sens,
El se pierduse,
In clipa - n care
trupu - i se nascuse.
Si nu era nimic.
Decat un fir ce o lega
si
E liniste!
Aud tampita simfonie a sufletului meu.
Campia arde in vapaia necrutatoare a soarelui.
Necunoscutul insetat
se tara prin pustiu,
spre locul din fata.
Cersea un sunet.
(doar un singur
Zgomote surde in jurul meu...
O liniste nervoasa,
Inchide farame
Din sperante spulberate
pentru idealuri imprastiate.
Infernul isi face loc,
Se strecoara grabit
in viata
Sst!
Taci, te rog!
Taci!
Nu vreau ca vocea ta amara,
Sa trezeasca neagra mea povara,
Culcata de - azi, de dimineata,
Pe - un fir de ata.
Taci!
Mi s - ar intuneca Universul
Si mi - ar arde
Doua sclipiri pale
se cuibarise in sufletul meu
- eternul trofeu al tristetii-
Furtunile lumii,
Adunate din dealuri, din colini,
din mari si din munti,
se abateau asupra mea.
Se - nvartea
Va veni timpul
risipirii si plansului din noi.
Taci!
Pune o floare pe mormantul clipelor de ieri,
ud - o cu lacrima puritatii pierdute
si pleaca,
si nu mai privi - napoi.
Bate vantul...
Il vad
prin ramurile ce se unduie
sub suflul sau.
Il simt,
dar nu il pot atinge.
Intind mana,o strang,
desfac, privesc...
E goala.
Si iar o intind,
Dar e tot
Stiam ca vei pleca.
Si - n drumul tau,
Am presarat un car de spini.
Mi - am zis ca poate
durerea te - o intoarce.
Am presarat narcise mii,
Mi - am zis:
\" Simbolul lor il va speria
si TEAMA
O!Dulce lumina ivita,
In noaptea uitarii mele.
Ce mult am urat buzele tale!
Buzele - ti vineti, frumos conturate,
Ce - mi staruie - n minte,
Zambindu - mi si astazi.
Ce mult am urat
