Poezii

Ea arata ca tine... Si tot trist ma privea. Cu ochi frumosi si tineri, Din lumea ce - o avea. Si glasul i se pierde, In linistea din noapte. Zambetul iar i-l sterge, distanta ce - o

Va veni timpul risipirii si plansului din noi. Taci! Pune o floare pe mormantul clipelor de ieri, ud - o cu lacrima puritatii pierdute si pleaca, si nu mai privi - napoi.

Nu avea sens. Era singura si trista, Asemeni unui nor ce sta sa planga. Nu avea sens. El se pierduse, In clipa - n care trupu - i se nascuse. Si nu era nimic... Decat un fir ce o lega Si

De cate ori am vrut, In brate sa te strang. De cate ori mi - am zis: \\\" Astazi am invins!\\\" De - atatea ori cu mana, Doar umbra ti - am atins. Si s - a pierdut departe, Ca pulberea in

Ce te legeni, VIS pribeag, La capat de TIMP? Clipa care te-a nascut, Azi plange pentru tine. De-acum, pe o sclipire de stea, Ea va privi in gol. La-nceput stramb de departare, Va incepe

Nu avea SENS. Era singura si trista, Asemeni unui nor ce sta sa planga. Nu avea sens, El se pierduse, In clipa - n care trupu - i se nascuse. Si nu era nimic. Decat un fir ce o lega si

Stiam ca vei pleca. Si - n drumul tau, Am presarat un car de spini. Mi - am zis ca poate durerea te - o intoarce. Am presarat narcise mii, Mi - am zis: \" Simbolul lor il va speria si TEAMA

Bate vantul... Il vad prin ramurile ce se unduie sub suflul sau. Il simt, dar nu il pot atinge. Intind mana,o strang, desfac, privesc... E goala. Si iar o intind, Dar e tot

Plangea un petec de nor, Sfarsitul de zi. Frunzele se leganau sub picatura rece de ploaie. Era intuneric... Era liniste... Ploaia spala praful din jur, Doar sufletul nostru si - l ducea mai

Ce sunt? Nici nu mai stiu ce sunt. Amestec de idei nebune, Neexprimate in cuvinte. Sunt frunza palida in toamna, Purtata de vant pe umerii sai. Sunt zgomot tacut ce fuge noaptea pe

Doua sclipiri pale se cuibarise in sufletul meu - eternul trofeu al tristetii- Furtunile lumii, Adunate din dealuri, din colini, din mari si din munti, se abateau asupra mea. Se - nvartea

Cum te - ai dus!!! Doamne, cum te - ai dus! Ca cenusa - mprastiata - n vant. N - a mai ramas decat, O cruce, un mormant si amintiri, amintiri, amintiri, rascolite, rotite, ametite. Nici praful

Zgomote surde in jurul meu... O liniste nervoasa, Inchide farame Din sperante spulberate pentru idealuri imprastiate. Infernul isi face loc, Se strecoara grabit in viata

E liniste! Aud tampita simfonie a sufletului meu. Campia arde in vapaia necrutatoare a soarelui. Necunoscutul insetat se tara prin pustiu, spre locul din fata. Cersea un sunet. (doar un singur

O!Dulce lumina ivita, In noaptea uitarii mele. Ce mult am urat buzele tale! Buzele - ti vineti, frumos conturate, Ce - mi staruie - n minte, Zambindu - mi si astazi. Ce mult am urat

Sst! Taci, te rog! Taci! Nu vreau ca vocea ta amara, Sa trezeasca neagra mea povara, Culcata de - azi, de dimineata, Pe - un fir de ata. Taci! Mi s - ar intuneca Universul Si mi - ar arde