Poezie
Stare de fapt
1 min lectură·
Mediu
Doua sclipiri pale
se cuibarise in sufletul meu
- eternul trofeu al tristetii-
Furtunile lumii,
Adunate din dealuri, din colini,
din mari si din munti,
se abateau asupra mea.
Se - nvartea lumea - n jurul meu
si eu ma invarteam cu ea.
Pamantul se legana sub picioare.
Vedeam deznadejde, uimire,
rugaminti, intrebari.
Doua fulgere mi - au brazdat inima.
Invaluita in flacari,
asta tipa.
Ameteam, ma speriam,
Ma speriam, ameteam.
Statui raspandite, aiurite
se miscau din ce in ce mai prost.
Gurile li se deschideau stupid,
scotand un negru fum,
poluant pentru urechile mele.
N - am spus nici macar :
\" Sa ne vedem cu bine!\"
Nici cu bine sa ne revedem.
Nici macar :\" Drum bun!\'
N - am fost in stare sa spun.
002768
0