Florina Daniela Florea

Carmen, Bittere, va asigur ca acest textulet s-a vrut a fi un fel de gluma, ca nu exista, doamne fereste, asemanari cu realitatea si ca imi cer scuze daca s-a simtit cineva lezat la modul propriu de o intentie ce s-a vrut vesela.
Va multumesc pentru trecere si pentru indulgenta de care ati dat dovada cu o poezea, intr-adevar, scrisa in graba.

cu bine,
Dana

Ghimpe, soro, e cam fals ce spui mata.
La categoria EPIGRAME, din cei mentionati de tine, in ultimele zile nu au postat decat Diviza, Olariu si Genu.
Restul?...
deh, nu e nevoie sa gandesti pentru mine.
eu nu sunt epigramist, ci doar m-am jucat.
feel free sa ai cate identitati doresti, e problema lui Freud, nu a mea.

cu bine si acelasi netarmurit respect,
Florina

si pentru ca am aruncat
manusa, voi fi fara mila
si o sa-ntep chiar imediat:
de ce sexul ti l-ai schimbat?

bitter simti ceva mai bine;
arata ca-i, poate, barbat
cu intuitii feminine,
sub jup-o fi surprins, mascat.

cu genu n-am cum sa ma mir
el va zambi orice s-ar scrie
pe frunte pare uns cu mir
si pe gura cu...tamaie

de la sorin, ma asteptam
sa-i spuna cel de sus cumva,
dar cred, chiar si peste ocean,
e lesne-a fi altcineva

si tot pentru schimbari de gen,
stau si ma-ntreb, Adame frate,
de ce-ti dedici chiar un catren
doar pentr-o alt-identitate?

un inger, zici? aveai vedenii!
sigur erai foarte flamand.
caci in tigaie-un pui plapand
se zbate intre mirodenii.

un ghimpe aparu hai-hui
sa lase urme site-ului,
ca poate nu erau destui
cu scut si ace, vorba lui.

dar ma revolt, de buna seama
ca el doar sase buni vazu
la scris catrene, epigrama
pe aspiranti nu ii placu

Adame, lasa, ti-o coc eu;
de nu m-oi face trandafir
din ala rosu, tare-n fir,
si te-oi zgaria la randul meu

ama, ama, ama
reinventeaza-ma tu sa fiu om cuminte si spune-mi incetisor in franceza cum sa lepad accentul asta de pamant framantat si invata-ma tu sa fiu liniste si sa ma rostesc pe de-a-ntregul.

acelasi drag,
dana

de sus ai alta perspectiva
dar, ca parere obiectiva,
e clar, se vede mult prea mica
daca de jos...nu se ridica

mi-e ciuda ca mi-a luat-o Jupp inainte cu o idee asemanatoare, si ca nu am martori pentru catrenul pierdut, delogata fiind fara vina.:(.


de sus ai alta perspectiva
dar, clar, parerea obiectiva
e ca-ti ramane mult prea mica *
daca de jos...nu se ridica.

* evident...la perspectiva ma refer

\"Vă spun în mod politicos
Și fără multe ascunzișuri:
Eu nu prestez munca de jos
Că doar repar acoperișuri.\"
(Sorin Olariu)

E clar, de la atât urcat,
De unde vii ai cam uitat:
Din vârf cel mai periculos
Este sa cazi. Cu susu-n jos.

si trecea de la o liniste la alta
un curcubeu ciudat psalmodiind
rogvaiv-rogvaiv, rooooogvaaaaaaiv
imprastia intr-o prisma de lacrima
lumina perfecta

oamenii nu stiau de ce
au inceput a le creste aripi
zburau
si atat

nu ti-am spus sa ceri iertare nimanui!!!!!!!!!!!!!!!

dimpotriva, am incercat sa iti sugerez, imaginandu-ti cele ce te-am rugat, ca e timpul sa te impaci cu tine insati.
si cu lumea.
si sa fii tu insati. nu copilul, nu victima.
ci un om normal. care isi asuma ranile si merge mai departe.

atat.
ma iarta pentru interventie. nici un moment nu am aratat cu degetul.

Lory, draga mea, te inteleg tare bine.
doar atata te-as ruga...fa un exercitiu alaturi de mine, te rog, un efort:
imagineaza-ti atat...ca in anii grei 80-89 ai ridicat un copil (nu uita lipsa mancarii, a conditiilor, a decentei umane)
imagineaza-ti ca vine revolutia...si copilul ajunge la facultate (ce eforturi financiare numai tu stii)
imagineaza-ti ca invata bine si ca munceste pe branci pentru examenul de diploma...proiecte..planse..
hai, imagineaza-ti, copilul tau. carne din carnea ta.
reusesti? bun...mergem mai departe:
intr-o zi, niste oameni cu bate il opresc pe strada si il umplu de sange pentru ca are camasa alba si blugi
in aceasi zi oamenii aceia ii distrug munca de o jumatate de an, fac praf proiectul lui, tot tot.
iar tu esti mama lui.
il vezi in fata ochilor, insangerat. rupt. neputincios.


atat te mai intreb...cum ai reactiona, Lory?
nu fi si tu la randu-ti intoleranta cu parintii si fratii acelora batuti. intelege-i si fii tu cea toleranta.
nu-ti cere nimeni sa-ti renegi tatal. dar nici sa ii condamni pe parintii ..celorlalti.

multumesc,
Dana

dincolo de faptul ca mi s-a parut deosebita asemanarea legaturilor neuronale cu o panza de paianjen (fara a ma mai intreba de ce se prind atat de bine ideile ca mustele, mai-mai ca as compatimi-o pe fata aceea (morgana au ba) pentru ca se va lovi zdravan cand se va rupe \"hamacul\" minciunilor, spunand adevarul caderilor

delicata, atenta, calma desfacere a ta spre ceilalti din tine.
ai prins in text expresii extraordinare din punctul meu de vedere si nu pot, efectiv nu pot sa nu remarc:

\"ai să desfaci pumnul stâng cerșetorului
să-i miroasă constelațiile a tei\"

cata tandrete umana se ascunde in gestul acesta simplu, acela de a te apleca spre cel aflat la greu, fie si numai pentru a-i arata calea catre stele.

inseamna ca simplu somnul de la capatul lumii inseamna ca simplu am obosit si ochii inseamna pe rosu pe lumina adorm
inseamna ca m-am intors.
inseamna acasa, in zori.

inseamna ca m-am vazut teribil de bine inseamna ca oglinda nu minte despot imi sunt si vames imi sunt si rece mi-e sticla de sub pleoapa
dorm revolta sub vise, dar , vezi tu, asta categoric inseamna ca am luat prea multe somnifere.
o supradoza.

inseamna ca de maine accept interventia pe cord deschis, desi te avertizez, domnule doctor, ca nisipul meu se risipeste lesne printre degete mai ales atunci cand pipai cu ele cuvantul interzis, fericirea.

inseamna ca poezia e filozofie si inseamna ca esenta e joaca si inseamna ca masina mea de spalat mai are vreun an de garantie si apoi tre sa bag, frate mirceo, calgon la greu.
cum de ce? sa-mi lepad masca de sare de lacrima de balta de frunza caramida.
asta inseamna

inseamna ca semnul nu mai inseamna nimic si ca nimicul inseamna totul
inseamna doar eu si tu. alfa si omega. inceputul sfarsitul. amestec pana la a nu mai insemna. si-atunci sfarsitul va fi fost inceput. iar eu tu.

inseamna ca
mi-ai amintit de Ionel Tedoreanu si amintirile din casa bunicilor si de Ioana lui si de Dinu al lui ce trist si ce frumos e sarutul mirosind a coarna...

e doar o trecere. asta inseamna. de la copil cerului la adultul fara aripi.