Îngerului meu păzitor de pe poezie.ro

motto:
\"Esti gingasa si tare esti

Rivalii mei i-ataci ca gaia

De cele rele ma pazesti

Cu aripa nu cu tigaia...\"

(Ion Diviza)

Ion foarte des stram calca
ca de paza la hotare
are-o dulce ingeroaica
care-i si-ntelegatoare

p.s.
Doamne, te rog doar atat:
Tu sa-mi schimbi pe-o ingeroaica
pe acest inger sever
care-mi sta mereu in gat

Doamne, te rog doar atat:
Tu sa-mi schimbi pe-o ingeroaica
pe acest inger sever
care-mi sta mereu in gat

dumitru cioaca-genuneanu

Eu deloc nu sunt urât,
Iar tu zici că-ți stau în gât.
Dacă-aș fi ca hârca ta
Oare unde ți-aș mai sta?! :)

Din ce văd eu în această mică odă în patru versuri, Ion ne vorbește, evident, despre doamna Diviza pentru că numai dumneaei poate fi atît de interesată să îl țină pe Maestru departe de cele rele (mai ales că sunt atîtea tentații pe aici).

Adaug o concluzie trasă după ce am citit versul ultim
Cu aripa, nu cu tigaia...

Ioane, scris-ai cu cinism,
Pe post de poantă, un truism.
Cînd gînduri ai adulterine,
Tigaia e doar pentru tine!

Din complimente-ți contrazic,
Nu sunt un înger și ți-o spun!
Ba, corne-mi cresc, dar îmi tot zic:
Să mi le las?! Să ți le pun?!

Din epigrama-ți deslușesc
Speranța că aș fi mioapă:
De rele, vrei să te păzesc,
Dar de-alea \" bune \"...cin’ te scapă?!

Ioane, scris-ai cu cinism,
Pe post de poantă, un truism.
Cînd gînduri ai adulterine,
Tigaia e doar pentru tine!

(Jupp B. Itter)

După plimbări adulterine,
Chiar dacă îi aduc vreo salbă,
Tigaia da, e pentru mine:
Eu negru, ea rămâne albă...

Din complimente-ți contrazic,
Nu sunt un înger și ți-o spun!
Ba, corne-mi cresc, dar îmi tot zic:
Să mi le las?! Să ți le pun?!

(Atropa Belladona)

Ești căprioară sau cerboaică
(De-o fi asemenea ființă),
Așa cum te cunosc - drăcoaică,
Doar soțului să-i ții credință!

Din epigrama-ți deslușesc
Speranța că aș fi mioapă:
De rele, vrei să te păzesc,
Dar de-alea \" bune \"...cin’ te scapă?!

(Atropa Belladona)

De gura lumii eu ascult,
Ea numai adevărul spune,
Și de se-ntâmplă s-o consult,
Mă liniștește: Toate-s bune!

De gura lumii eu ascult,
Ea numai adevărul spune,
Și de se-ntâmplă s-o consult,
Mă liniștește: Toate-s bune!
(Ion Diviza)

Te linistesc, ba, chiar mai mult,
Insist, ca sa pricepi mai bine
Si nici nu vreau sa te insult,
Dar toate-s bune! Doar LA MINE!

LA MINE, ai accentuat;
Le-aș da târcoale... Din păcate,
De când Ion a abdicat
Sunt foarte-foarte EXPLOATATE!

motto:
\"Eu deloc nu sunt urat
Iar tu-mi zici ca-ti stau in gat
Daca-as fi ca harca ta
Oare unde ti-as mai sta?!)

fiindca Ion i-a zis harca
ea asha s-a suparat
ca m-a tabacit la carca
zicand: -\"tu l-ai provocat!\"

LA MINE, ai accentuat;
Le-aș da târcoale... Din păcate,
De când Ion a abdicat
Sunt foarte-foarte EXPLOATATE!
(Ion Diviza)

Deja, de mult am sesizat,
Nu stai prea bine la cazmale
Dar te-nțeleg, chiar divizat,
Tu tot le-ai vrea pe MINE goale.

fiindca Ion i-a zis harca
ea asha s-a suparat
ca m-a tabacit la carca
zicand: -\"tu l-ai provocat!\"

(dumitru cioaca-genuneanu)

Nu știu cum te-a tăbăcit,
Cu citorul sau hârdăul,
Însă eu te-am prevenit:
Nu mai zădărî dulăul!

Deja, de mult am sesizat,
Nu stai prea bine la cazmale
Dar te-nțeleg, chiar divizat,
Tu tot le-ai vrea pe MINE goale.

(Atropa Belladona)

Eu nu-s miner, nici pesedist,
Eu sunt un biet epigramist
Ce te atacă doar cu poante,
Dar nic cazmalele nu-s boante!

De vrei sa scapi de taraboi,
Ioane, nu te mai ascunde;
Tigaia zvarle-o la gunoi
Si ia-i cuptor cu microunde.

De vrei sa scapi de taraboi,
Ioane, nu te mai ascunde;
Tigaia zvarle-o la gunoi
Si ia-i cuptor cu microunde.
(Sorin Olariu)

Da\' bine zici, nu-i o-ntâmplare,
Aspectele-s chiar mai profunde:
Ion al nostru-i șmecher tare,
C-o are micro. Nu spun unde!

un inger, zici? aveai vedenii!
sigur erai foarte flamand.
caci in tigaie-un pui plapand
se zbate intre mirodenii.

Florina, tu m-ai provocat
să recunosc: a fost o farsă.
în cea tigaie n-am aflat
decât... o aripioară arsă!

De vrei sa scapi de taraboi,
Ioane, nu te mai ascunde;
Tigaia zvarle-o la gunoi
Si ia-i cuptor cu microunde.

(Sorin Olariu)

Să mai provoc un handicap
Nu-mi vine, zău, la socoteală:
Cuptorul spars va fi de cap
Cu și mai mare cheltuială!

Da\' bine zici, nu-i o-ntâmplare,
Aspectele-s chiar mai profunde:
Ion al nostru-i șmecher tare,
C-o are micro. Nu spun unde!

(Atropa Belladona)

O am și micro, dar și macro
Depinde de împrejurări,
Când ai să fii și tu o soacră
Să vi la mine la...jumări. :)

O am și micro, dar și macro
Depinde de împrejurări,
Când ai să fii și tu o soacră
Să vi la mine la...jumări. :)
(Ion Diviza)

Nu voi rata de fel prilejul,
Deși aș fi dorit juncan,
Dar înțeleg deja că vrejul
Ți-e tochitură la borcan! :))

Mătrăguna-i bună poamă,
Se descurcă, cum o dai:
Cu jumară, cu pastramă,
Cu juncan sau cu buhai. :)

Mătrăguna-i bună poamă,
Se descurcă, cum o dai:
Cu jumară, cu pastramă,
Cu juncan sau cu buhai. :)
(Ion Diviza)

Sesizez perverse gânduri
Printre versur’le capcane,
Dar, în ultimele rânduri
Te-ncadrezi și tu, Ioane! :)

După cum mi te dai mare
Și figurile ce-ncerci,
O idee îmi răsare:
Bre, iar ai mâncat ciuperci!:)

Complimentul e... celest!...
Și cum văd că ești în temă
Îți mărturisesc onest:
Eu sunt cel picat din...stemă.

Zic și eu că nu-i a bună,
Aiurez ori biat îs criță,
Dacă-un drac de mătrăgună
O confund cu-o îngeriță.

Eu nu ma-nchin la chip cioplit
Si azi ideea o re-nviu:
Decat vitelul azvarlit,
Prefer epigramistul viu.

Ce atata tevatura
Si de ce imi esti in ceata?!
Ca, de neagra ce-s in gura
Zau ca m-am albit la fata!

Cu gratitudine îți scriu,
Fudul de stima ce mi-o porți,
Când eu epigramist sunt, viu,
Ceilalți epigramiști sunt morți?!

Te-ai albit deja la față,
Pe când eu mă înnegresc;
Ia să-mi spui, azi dimineață
Și aripile îți cresc?!

Doua dintr-o lovitura,
Asta-i dragostea ce-mi porti?!
Vezi, ca de nu taci din gura
Ai s-ajungi si tu la morti!

Am să-mi scriu și epitaful
Pe mormânt, neîndoielnic.
Tu, care îmi guști perdaful
Mă vei trece în pomelnic?

Iti voi scrie pe mormant:
Doarme-aicea somn de veci
Unul care, pe cuvant!
A mancat prea mult ciuperci!

Adormit în somn de veci,
N-a murit de moarte bună:
După ce-a gustat ciuperci,
A mancat o mătrăgună.

Chiar si mort, din matraguna
Dac-ajungi sa-i gusti aroma,
Nu stiu dac-o fi a buna
Ca...ajungi Ion-Fantoma!

Dacă ai pe-aici aromă
Și te ții de îngeri scai,
Te întreb ca o fantomă:
Mătrăguna crește-n rai?

Din pacate, nu prea creste
Peste tot pe unde-a vrut
Doar ca raiu-i, se barfeste
Cica, dincoace de Prut!

Raiul îl găsești oriunde,
Numai trebuie să-ncerci...
Din păcate, se aude -
Pe la voi nu cresc ciuperci. :)

Unii spun asa, pe-ascuns,
Ca ciuperci sub clar de luna
Nu ne trebuie-i de-ajuns
Ca ne creste matraguna.

Mătrăguna că vă crește -
Asta-i bucuria ta!
O tocană-ți mai lipsește,
Știu că asta te-ar trata!

Ba, tocana-mi prisoseste,
Musai e sa stii, mata,
Nici ciuperca nu-mi lipseste,
Ca mi-ai dat-o ieri, pe-a ta!

De ciuperci eu văd, Atropa,
Nu prea ai deloc habar;
Ca să mai lungesc sincopa,
Află că a mea-i...iuțar!

“De ciuperci eu văd, Atropa,
Nu prea ai deloc habar;
Ca să mai lungesc sincopa,
Află că a mea-i...iuțar!” – I.Diviza

Ion va spun, dreptate are
Si confirm chiar afirmatia
Cu ciuperca-i din dotare
Tare “iute”-i fu ….prestatia

Daca zici ca e iutar
N-ai s-ajungi tu sef de trib
Are gust picant el dar,
Tot n-arata ca un … hrib

Ion va spun, dreptate are
Si confirm chiar afirmatia
Cu ciuperca-i din dotare
Tare “iute”-i fu ….prestatia

(Ivășcan Horia)

Dacă-ți place-așa o muncă,
Poți și tu să o încerci;
În poiana mea din luncă
Pentru toți eu am ciuperci.

Măi Horică, ‘i salutar
Ce spui tu de băietan,
Dar să știi, decât iuțar
Eu îl preferam huțan!

Daca zici ca e iutar
N-ai s-ajungi tu sef de trib
Are gust picant el dar,
Tot n-arata ca un … hrib

(Ivășcan Horia)

Hribul da, e... hrib,
Însă nu-i picant,
Iar un șef de trib
Musai nu-i...amant!

“Dacă-ți place-așa o muncă,
Poți și tu să o încerci;
În poiana mea din luncă
Pentru toți eu am ciuperci.” – I.Diviza

Zice Ion “poti sa incerci”
Si se simte fara vina
Ce-i drept are el ciuperci
Dar ia si … penicilina

De ciupercă, crezi, îi pasă,
Când el vrea să se desfete?
Vara asta e ploioasă,
Iar pe-aici plouă cu fete!

Daaa, vreo doua vad si eu:
O Ion si o Horica
Si mi-e clar, ca mai mereu,
Ca le ploua-n bibilica!