Florina Daniela Florea

Silvia, cred ca ai simtit bine ceva in textul acesta, am simtit si eu, dar numai in prima jumatate a primei strofe.
Chiar mi-a placut ideea si cum curge si cum suna dar pana la \"Așa cum privesc răsăriturile\". M-as fi oprit inaintea acestui vers.
Scrierea mai departe e un pic bolborosita, nu mai are finete si limpezime.
La strofa a doua mai recupereaza ceva, prin utimele doua versuri.
E doar o parere si atat.
Cu bine,

no, bine, da\' de ce am senzatia jocului? de ce de-a v-ati ascunselea?
100, 90, 80,..., 1, 0, cine nu-i gata il iau cu lopata?
hm, renghi?!
ultima strofa e absolut diafana, si zau daca nu e cel mai bun ascunzis pentru joc.

dumnezeule, detest sa raman fara cuvinte taman cand ar trebui sa-mi curga dupa asa o lectura.
dar mi-a placut si uite c-am ramas.
bolovanul acela, antipatica planeta sau ce o fi fost de piatra rupt din carne rupt din mine, s-a rostogolit si m-a prins dedesubt fasie fasie fasie
reanimarea dumnezeiasca interzisa candva reprogramata ganduri vechi pe sfoara insir\'te margarite zau ca iubeam ce uram si nu credeam odinioara in convieturi pasnice binar sangvine unu zero unu zero niciodata doi din mine fara mine trup trup trup
cu tine ma rup
blestemandu-ma agatata de schela spitalului urcam, coboram? am uitat stiu doar cum sedeam asa atarnata intre cer si pamant
balansandu-ma gand
sa rup sa nu fiu
eu in mine tolerant mai tolerant decat fusesem vreodata

dumnezeule, detest sa raman fara cuvinte cand simt din mine cum suna ecouri detest sa le-nchid intre patru camarute de inima intr-un circuit inchis sus-jos-dreapta-stanga patru sensuri cand le simt pulsand vii vii vii

gata, le-am eliberat si am rupt colbuite frustrarile antipatice planete sau doar bolovani...

asta e textul cu rimele la care faceam referire in comentariul precedent
inteleg repetitia intentionata, cumva insa e prea mult \"at\" in coada versurilor.
in fine, nu sunt decat un cititor, ma iarta daca dadui buzna
e doar o observatie legata de forma, nu de fond.

o poezie care lasa in urma lecturii o aroma de Bacovia in plina vara

am luat la rand textele tale, spre a-mi forma o parere
inca nu sunt foarte sigura, dar, cu mici exceptii ici-colo, e un filon ce merita exploatat, la poezie ma refer, evident.
aerul general e unul diferit de ce se practica pe aici, pe poezie.ro, dar asta nu inseamna ca un plus de originalitate dauneaza, dimpotriva.
amintesti de Bacovia, repet.
am citit si poema cu rima, dar la ea as comenta putin aspecte legate de forma (prea mult participiu ca rima).
in rest, numai de bine

\"da domnule astăzi mi-am spălat chipul cu poezie
să pot înțelege cum ne izbim unii de ceilalți
amețiți de atâta alergare în urma destinelor\"

as scoate sau prelucra altfel versul al doilea (l-am omis in citat)
daca doar ating apa cu privirea, parca as pierde ceva din acea limpezire de rece proaspat peste chip/gand/iluzie/idee...
mai curand mi-as arunca privirea in apa aceea.as arunca-o intentionat precum as arunca in apa pruncul care se teme sa inoate.
ma intelegi, Ela?
de ce m-am oprit aici? pentru ca strofa asta mi-a \"vorbit\" cel mai mult.
ideea ei.

m-am prins, Sorine, ca la fel si fel de \"gripe\" te referi, dar mi-a placut zambetul si joaca.
Nu te supara pentru asta.
Cat despre vorba prietenului tau, asa o fi, ca nu ma pricep: nu-s nici morcov(doamne, feri!), da\' nici gaina:).
In rest, sanatate sa fie, chiar si pentru ai de prind cate-o aviara din aceea de pomenisi.

nene Sorin, e ceva in neregula pe aici prin catrenul matale (asta o spun ca sa nu recunosc ce e in neregula cu logica mea, evident:) )...

daca morcovelul cel tanar a luat aviara, inseamna ca deja e pe moarte, bietul de el, si-atunci cum vine treaba cu \"iara\" (semnul ca se repeta gripisoara taman la acelasi fraged morcoveata)?
de la acel \"iara\" sa deducem ca morcovii tinerei au asa, un fel de anticorp la sus-pomenitul virus si nu mor cand iau gripa in cauza? pai e de Nobel descoperirea:)
sau
daca s-a iubit acum o saptamana sau vreme de-o saptamana cu gaina-cea-batrana si aceea nu a decedat inseamna ca s-o descoperit vaccinul anti-H5N1 la galinacee, care treaba e si ea la randu-i de Nobel:)

desigur, exista varianta a treia (ca de obicei, pe la mijloc) adica: morcovul tanar in combinatie cu gaina cea batrana dau nastere vaccinului anti-gripa-aviara, de aceea isi permit repetitiunile in cauza:)

oricum ar fi si oricare ar fi explicatiunea incidentului nascator de gripa si de anticorpi repetati, epigrama matale e o descoperire de zambet cu vaccin la moda:)

\"mai ales cand un boboc
nu vrea sa fac uz de el\"
(nenea Genu)

Bobocu-acela drag de fata
Ar face uz, cum spui, pe data.
Dar cu tristete-a constatat
Ca el era ...tare uzat.

P.S. sper sa intelegi ca de drag ce-mi esti vin pe pagina mata si m-apuc de indrugat verzi si uscate.
pardon...uzate:))

dar e pacat sa scrii \"scri\"...:P (vezi ultimul tau comentariu)
(na, ca am scos limba la matale si m-am strambicit olecuta)
evident, acum imi vei spune ca nu ai luat cina
de-ajung sa cred ca in america aceea a mata se tine regim de numa numa:)

de data asta mancasi un \"i\", nene Genu...de unde deduc simplul fapt ca nici prea multi nu-s buni, da\' nici cu lipsa nu e bine.
uof.
cum zicea un neamt \"life is on the middle\"
sau nu?
adicatelea adevarul trebuie sa ramana in viata pe la mijloc.
stai ca am divagat.
voiam sa-ti spun ca \"stind\" n-are noima, dar \"stiind\" are :)
na, ca stiu: amu\' iar te vei supara pe vecina florina, da\' de la \"nemernicul\" acela incoace tot nu m-am lamurit.
ei, glumesc si eu amu.
dar sa nu cumva sa te superi, da?

p.s. adicatelea cum vine \"un mai lipsit vulpoi\"
uof, nene, nene, tare-ti place sa ma tii in starea asta de ametire perpetua, ca sa nu-i spun altfel:)

ahaaaaaaaaaaa! sa inteleg ca nemernicul este de fapt \"locatarul\" declarat al nadragilor!!!
pe care, vecina, in marea ei bunatate, a incercat sa-l lumineze, adica sa-l scoata la lumina.
e o noua perspectiva asupra catrenului in cauza, recunosc, nu m-am gandit la ea:).

nu stiu pe unde umbla nenea Anton, ca e om bun si saritor, dar cred ca parleazul matale nu-l poate \"SARI\" cu usurinta, de vreme ce ti-o ridicat gardul aista cu nume de \"atelier\"
Merge si cu doi de i, nene Genu, dar e in cazul acela e perfectul simplu de la persoana intai, adicatelea iti aminteste matale ceva de pe vremea cand erai oltean autohton si nu din acela sarit peste ocean:)
Glumesc, dar stiu ca m-ai priceput.
Cu drag,

nene Genu, de multisor n-am mai fost eu pe pagina matale, da\' vad ca ai pastrat bunul obicei de a ma baga usurel in ceata: pai bine, daca e nemernic, inseamna ca e un el. Daca e un el, cum de e vecina? sa deducem ca e vorba de un cuplu din acela in care nemernicul este partea pasiva?:)
In alta ordine de idei sau schimband unghiul/perspectiva/becul/neonul/etc ce cauta cuvantul derutant- \"vecina\" in catren?:) Desigur, exista si posibilitatea ca nemernicul sa fi fost prins in prezenta vecinei, dar in aceasta noua ipoteza, de ce intrebarea e adresata acesteia?
daca stau si ma gandesc bine, mai avem inca vreo trei variante: nemernicul era naimit de vecina si ea il supraveghea indeaproape,
sau
vecina era cea care a fost prinsa cu mana in buzunarul matale, dar, cavaler cum te stiu, te-ai prefacut ca vorbesti cu un personaj negativ de basm...
sau...

eh, nene Genu, da-mi voie (cocheta) sa ma declar public si fara drept de apel, etern ametita de dumneata.
(adicatelea de cuvintele tale, dar e totuna:) )

excelenta, maitre.(accent frantuzesc, evident, buze tuguiate si sorbitura delicata, cu degetul mic ridicat, chiar si de pe paharul de plastic.)

merde, ce bine-ai scris-o.
sincer, liviule.
imi place de la cap la coada, curge, spumoasa, bolboroseste, bulbucei marunti de pe fundul fiecarui pahar se ridica incet dar cosntant pana la buza (aceluiasi fiecare pahar).
si-apoi pic pic
pe covor.
cu miscarea aceea gratioasa, de maitre sabreur.

nu, mai bine ma opresc aici.
si o recitesc.
de mult ce-mi placu.
si, zau, nu ma dau stilista.

merge si cu virgule, desi mi se agata de ochi, asa uneori, ca marunte musculite din acelea de le spune drosophila melanogaster si ma forteaza sa clipesc exact cand deschideam ochii mari maaaari la actiunea de pe ecran.

culmea e ca taman acest text al tau merita sa-l lasi cu pletele in vant, fara restrictia semnelor de punctuatie.
si sa-mi lasi, mie, cititorul, posibilitatea sa respir liber, atunci cand simt eu ca am alergat prea iute.
intelegi ce vreau sa spun? sper sa ma intelegi.
numa\' nu ma citi ad litteram.
multumesc

imbarligat text. adica ideea textului. adica saltul de la prima la ultima strofa.

-de la muchie in oglinda apoi din oglinda in inima si apoi ciob intr-un univers in care pulseaza poezia prin vene.

tare le amesteci, de ametesc incercand sa gasesc in capat de care sa ma prind ca sa ajung la celalalt.
celalalt capat de poezie, evident.

n-am priceput nimic, dar mai citesc inca o data.

cristalul crocant
verde crud crima orgoliului
ratacirea spre mina de cretini

of. poate doar la final sa pricep macar ca e vorba de un el si o ea, privindu-se pana astazi, sclipind reciproc.
da\' cu verdele crud cristalul cum ramane?

Niciodata nu e prea tarziu pentru un semn de la tine, Dane.
Poezeaua aceasta, asa cum am spus deja unui alt comentator, e una din cele cu nuante optimiste:), asa ca las calul sa alerge cum vrea el si cat ii place.
cat despre Attila, stim noi ce stim.
Multumesc pentru strofa aceea, cu un zambet categoric si irevocabil:),

P.P.S.
alba.
ca hidalga.
evident, tastatura