Florina Daniela Florea

aceea , nu \"aceia\"
initial ma gandeam la un raspuns legat de nebunii.

asa e:)
ai dreptate cu nebunii, numa\' ca vezi tu, aici e doar o nebunie si-aceia e a mea.

chiar, ai citit vreodata Elogiul nebuniei de Erasmus?:)

p.s. iti raspund tarziu pentru ca tarziu ti-am vazut comentariul.
multam de trecere.

sălcii pletăoase?

e ok pentru ca aveam oareșce dubii, asa ca balanta a inclinat in favoarea sugestiei tale.
de regula evit sa folosesc asemenea prelungiri-de-cuvinte (desi, rar, am mai cedat tentatiei), dar aici am simtit ca merge accentuat acel \"ușșșooor\" pentru a sugera celui care recita legatura soptita cu sarpele din versurile urmatoare.
e ok, repet, ramane simplu:)
inca o data, multumesc pentru parere.

Nicolae, ma simt onorata de aprecierea ta,
multumesc

Ioana, am facut schimbarea, dar cu inima stransa:)
de ce? pentru ca mi-ar fi placut sa ramana sacrificat cuvantul scris in favoarea celui rostit in soapta prelunga.
salutari vietuitoarelor de langa tine.
multumesc pentru semn.

pai daca nu ma alintam olecuță, cum as mai fi putut veni astăzi cu un zâmbet larg si cu o urare din inima de la multi ani, nene Genu, cu sanatate si veselie si multe multe multe catrene reusite.

in concluzie, te iert, nene, numai daca ma lasi sa te pup aniversar:)

iguana asta a ta, una dintre cele mai mari soparle vegetariene din lume, este inofensiva in ciuda dimensiunilor si a infatisarii sale amenintatoare,

oricum, eram sigura ca stii

desi suficient de mari si de puternici pentru a se apara de majoritatea atacurilor, ei prefera sa nu se complice atunci cand sunt luati prin surprindere: sar din copac direct in apa si se indeparteaza inotand

dar eram sigura ca stii si asta

scoatem radio-ul din priza si inotam in taceri animal planet
incremenim
o moarte aparenta
fara specii salvate fara asociatii de protectie a animalelor
uitand te iubescul si te urascul deodata

p.s. strofa (paranteza) \"vorbeste\" intr-un morse aparte un s.o.s. de lume
mi-a placut mult
toata poezia mi-a placut
ce comune cuvinte insa altele n-am acum
recitesc

ba nu-l iert! voi suferi etern (probabil, daca e sa judecam statistic, va \"comite\" urmatoarea infidelitate la urmatorul catren postat)
insa care ar mai fi farmecul suspinelor fara nenea Genu cel i-(ne)statornic...

(mai spuse florina, cu genele falfaind si stergandu-si o lacrima, evident cu grija fata de rimel si concurenta-carmen)

nene, zau, matale vrei sa mor de inima rea si de suparare si (aici florina se mai smiorcai putintel) n-o sa pot pricepe in veci de ce i-ul acela pe care mi l-ai promis de nenumarate ori ca-l asezi frumusel la locul lui, tot prin cuiburi straine-l pui.
nene Genule, imi frangi inima, nene.
am crezut in promisiunea mata si-n cuvantul dat, io-te colea, aci, pe site, de n-spe ori pana acum: ca \"iubi\" e iubi si \"unii\" e \"unii\"
of, neica neica...

taman cand iti scriam despre motivatiunile popasului florinei pe pagina mata, s-o produs inca un cutremur pe site si-o disparut ditamai comentariul scris cu har si dedicatiune.
(zambesc, de buna seama Radu reaseaza forma site-ului, dar facui preambulul aista preventiv, in cazul in care vreunul din editori da de comul meu prin cel maldăr de alte zeci de comuri care șăd frumușel la rând, așteptând aprobare)

bun.
amu sa incerc sa reformulez, desi e clar pentri tătî lumea ca a doua oară nu mai e la fel de bine ca prima, indiferent de actiune:)

iti ziceam, nene, ca venii pe pagina asta nu la chemarea ultimei strofe, ca nu mă simții cu musca pe caciulă, doar oleacă de gâdileala pe ceafa (și asta are justificare științifică, de bună seamă, fiind datorată muncii sedentare in fața sau in spatele monitorului)
buuun, deci tot încerc sa-ți spui, cu mâna pe inimă si inima pe taste, motivul adivarat al popasului meu pe-aici. ei bine, da. marturisesc adevărul:aroma de gogoșari. mie-mi plac mai cu seama aceia umpluți cu vinete, struguri și conopidă, insă, cum toamna asta n-apucai sa pun de niciunii, iată-mă-s, multumindu-mă cu aromele de prin case străine.

oare ce-oi mai fi scris prin cel comm pierdut?:(
iaca, până și memoria ma lasă, dar sper ca mata, lord oltean cum te stiu, ma vei ierta.

deocamdata ma delectai cu aroma toamnei tale. si, nu stiu cum sau de ce sau daca-i bine ori ba, plec zâmbind.
un zâmbet nostalgic, de buna seama, reflectat prin regretul ca nu mai sunt gogosarii de altdata (in borcanele mele, fireste)

p.s. sper să nu te superi de comentariul atipic. si sper, de buna seama, ca ma crezi cand spun ca e blanda si nostalgica toamna aceasta.
aceeasi.

zambet, Sorine, pentru gaselnita si potrivirea gandita din epigrama:)
daca m-as fi priceput, ti-as fi spus intr-un catren ca frunza \"apararii\" de la noi este menita a fi taiata la caini, dar cum nu ma pricep, ti-am spus-o...verde-n față, pe cea mai neaoșă limba de cetitor:)

multumesc.

nu te contrazic, Simona Ioana, asa o fi, cu siguranta nu sunt specialist in poezia universala.

uitandu-ma pe pagina ta (curiozitate de gazda aici) am observat ca apari rar si tocmai asta ma face sa-ti multumesc pentru semn, caci tradus in limbajul meu (narcisist) inseamna ca ceva ti-o atras atentia din zecile de mii de texte, fie ea si-o sinucidere (con)textuala:) tolerabila.

inca o data, multumesc si bine ai venit.

multumesc pentru semn si ma bucur daca ti-a placut un vers de pe-aici.

e unul din textele tale care mi-a vorbit, care mi-a placut si din care n-am vazut iesind ostentativ acel deget aratator, ci poezie.
Cel mai tare m-a impresionat inceputul, strania cutie de chibrituri care-l aduce pe firavul elf, in casa care l-a asteptat dintotdeauna.
Mi-a placut, de asemenea, gestul mare al scrierii cu ruj pe oglinda cea mica, parca o amintire a trairilor don quijotesti de dinauntruri in fata maruntelor-mari probleme ale lumii dinafara.
Daca e ceva pe care l-as rosti mai incet, ar fi partea aceea cu pozitivismul, greu recitabil.

P.S.daca ti-am tacut adesea, Carmen, nu inseamna ca nu te-am citit ci poate inseamna recunoasterea limitelor mele de intelegere, de muritor oarecare.
alegerea drumului insa imi apartine si mi-a apartinut intotdeauna.

Catalin, intr-o forma poetica noua, limpede, ascutita, e o surpriza faina.
strofa preferata? indubitabil, a treia, desi fiecare fațeta a textului merita sa fie sarutata si inteleasa.

Elena, ai simtit tu bine cum e cu teama. Am lasat urme mici pentru ca imi place sa ma declar ca fiind un curajos, deh, orgolios, insa teama aceea imi sufla in ceafa de ceva vreme incoace.
Ai citit bine, e luni si inca nu stiu ce sa fac.
Si, Elena, inca ceva: ma bucur ca ai venit aici.

Aida, sunt poeme-felii de pepene, zemoase, explodand intre papilele gustative si sunt poeme-nuca-de-toamna, pentru al carui gust te straduiesti sa-l simti exfoliind acea pieltita subtire si amara.
Sunt poeme care striga dintr-odata, largi, intinse, ecoul si sunt poeme care murmura soapte marunte, intr-o scoica.
Nu stiu cat am reusit aici sa prind esenta unui gest simplu dar greu de facut, de regula scriu mult, cei care ma cunosc o stiu.
Multumesc pentru semne.

oare de la cine am invatat asta?
(sau ma rog, incerc sa invat:) )

p.s. si mie imi pare mai bine asa.
ma bucur ca macar o data sa fi fost si eu de folos.

Norica, am inteles de prima data \"desenul\" cu scarile paralele. Intrebarea mea nuanta, venea sa puna puncte de suspensie relativismului geometric.

Si, bag seama, Nastia, coincidenta sau nu acest subiect, chiar ai inteles ca de fapt dubiul/teama/imposibilitatea luarii unei decizii (aparente) reprezinta exact recunoasterea acestui relativism.
Cercul devenind perfect, se autodistruge prin simplul fapt ca motivatia existentei lui nu mai exista.
Inchizand un poem (sinonimul meu pentru el-ea) inseamna acel punct care leaga cele doua capete. Daca-l scriu, atunci el-ea se desprind si cel mai probabil, intr-un scenariu optimist, asfixia aceasta va putea da nastere altor arce de cerc, altor inceputuri de cercuri, de data asta independente de cercul initial.
si-ajung la ideea cercului-balon de sapun.

ciudat, astazi e duminica, teama de ieri nu s-a stins, inca nu stiu ce sa fac.

dupa cum ti-am promis, am venit.
si da, e cam mare, nene, dar e super. e o foto excelenta.
am verificat si vad ca acum e 800X600 pixeli, probabil ca undeva in jur de 600X400 ar fi fost mai aproape de text, asa parca ar domina, cumva.
bag seama ca nu ai urmarit asta, dar, luindu-ma dupa reactiile entuziaste de pana acum, cred ca o poti lasa asa.

desapre text? prima strofa e pur si simplu o incantare pentru papilele mele gustative:), desi observ ca e un aperitiv fata de restul.
intre gustibusul acestei scrumbii si P.S.(super faza cu america:) ), totul e un meniu demn de un gurmand, de un cunoscator al mancarii autohtone de calitate:)