Privesc împrejur și mi se face frig
Privesc înăuntru și mi se face frică.
Întreb în stânga,-n dreapta
Întreb în sus, în jos
Și întrebarea și răspunsul
Se sparg în sute de alte întrebări
Născute
pe unde trec
văd urmele schimonoselilor grotești
ale paiațelor de serviciu
în gările trenurilor trase pe linii moarte
râsete ranchiunoase au lăsat cicatrici în aerul
pe care îl respiră cei ce
În primele momente nu știi ce urmează. O străduță liniștită de țară cu case cu oameni la poartă, care te petrec cu priviri curioase dar nu indiscrete. Apoi porțile mari de palat domnesc. Și intri în
Foaie-albastră-n multe acte
sunt aici, dar sunt departe.
Peștii apei în adâncuri
Stau ca tulburați de gânduri.
Și eu stau, dar ca vulcanul;
Trece-o zi, apoi tot anul.
Furnici multe și
Ce vijelie se-amețește-n noi
Zănatecă, zăludă
Ridică praful și aduce ploi
Ce vrea s-ascundă?
Și zguduie pereții
Și-așa bezmetică se-nvârte-n loc
s-o iert, sau nu? Că n-are cap
Privesc împrejur și mi se face frig
Privesc înăuntru și mi se face frică.
Întreb în stânga,-n dreapta
Întreb în sus, în jos
Și întrebarea și răspunsul
Se sparg în sute de alte întrebări
Născute
Vino peste ape
Vino mai aproape
Vino să mă cauți
Vino să mă afli
Vino să mă cerți
Vino să mă ierți
Vino de mă vrei
Vino să mă iei
Vino
Să îmi dai de știre
Vino
Să-mi sădești
