Poezie
Stare
1 min lectură·
Mediu
Foaie-albastră-n multe acte
sunt aici, dar sunt departe.
Peștii apei în adâncuri
Stau ca tulburați de gânduri.
Și eu stau, dar ca vulcanul;
Trece-o zi, apoi tot anul.
Furnici multe și mărunte
roiesc la poale de munte.
Aripi de vremelnici fluturi
gânduri vor să mi te-alături.
Foaie verde, griul doare;
gându-n flăcări vrea răcoare;
Mi-e a-nalt și a departe,
a iubire și a foarte.
Stări in colțuri și curbate,
de nimeni revendicate,
Stări de lup și stări de vultur:
Oare vreau să mi le scutur?
Și de-aș vrea, în loc ce-aș pune -
fără viață, stins cărbune?
Piatră seacă, glod cuminte?
Mai bine lavă fierbinte.
Urlet săbatic mai bine,
să mă las uitat de mine,
să mă fac culori o mie,
lup de stepă in chindie,
vultur de tării pe soare
și-n răstimpuri câte-o floare.
Vreau în mine să tresalte
9 cerurile toate,
și pământul cu 8 zări
să-și afle-n mine cărări
pe tărâmuri fermecate
cu zmei, zâne și palate.
De ce-i searbăd să nu știu
să n-am habar de pustiu.
Nu vreau gri, ci auriu,
timp curând și timp târziu.
2 și 1 vreau să fiu,
să simt și să strig că-s viu.
001503
0