Hâtru, mă privește moșul cu trei dinți rămași în gură,
Încercând să-mi dea curajul să beau ceaiuri pe căldură,
Că altfel, fără de veste, voi simți deshidratarea
Precum simte marinarul că îl
Vara, vremea nu apucă
Să devină mai stabilă
Norii vin și stau pe ducă
Neavȃnd de plante milă.
Fetele abia așteaptă
Cer senin, mare năucă
Vara, vremea nu apucă
Să le ascundă vreo
Sunt femei fără nimic,
Nici bune,
Nici rele,
Și asta
Mă cam doare-un pic,
Că sunt născut
Din ele.
Sunt și barbați
Care aleargă,
La fel de buni,
La fel de răi,
Să scape-n lumea
Privesc în zare
Ca un rob
Al râsului de mine,
Mă rog,
Sau de oricine
Îmi iese-n cale.
Potrivit, de ce n-ar fi?
Dacă ar fi să fie
Să mă las de profeții
Despre om,
Despre tăcere,
Imposibil
Sub furoul fin și roș
Sfârcuri, perle aurii
Îmi zâmbesc ca unui moș
În costum, plecat la schi.
De ce, oare, ei se tem?
De fiorul ce-i străbate
Sau că vor trăi boem
În iubiri
Totul se transformă-n lume
Orice-ai face,
Orice-ai spune
Ca un om pornit pe glume,
Când nu zace.
Dacă s-a-ntâmplat
Cumva
Să apară,
Să se nască
Un ceva sau cineva
Ce sărută
Sau
Doar
Adio, casă!
Autor: Florin Vasilescu
Ce preocupare haioasă
Să stropești plictisul cu Chanel
Și-apoi, să mori singur,
Pe câmp sau acasă,
Cu un surâs înghețat și plictisit de el.
Că te
Te-ai pierde-n dans
De flăcări
Dac-ai știi
Că nu devii cenușă
Aruncată
Pe pustii
De vântul
Cu suflarea jucăușă.
Naiv să fii
Þi-ar fi ușor,
Nu t-ai văita
De viețuire,
Că ești
Sărmane om!
Suferi
Profund
Și nici măcar
Nu îți dai seama
Că răul
E rotund
Și sapă-n tine
Sporindu-ți
Drama.
Te-ai degradat
De la-nceput,
Umilă existență!
Hrănindu-te
Mereu
Cu-o
Fierbe țara, vin alegeri
Și ce-ți pasă ție, frate,
Ce-ți lipsește, ai de toate
Și îți arde de prelegeri?
Vrei să faci cumva-nțelegeri?
Stai cuminte-n banca ta,
Fierbe țara, vin alegeri
Lumea
Liniștea îmi povestește
Lângă soba duduindă
Despre-un foc ce lustruiește
Cărămida aburindă.
Respectul, ca o morală,
Sugerează, în tăcere,
Că atinsul de o școală
Are-n sine o putere.
Dacă
Cât ești de frumoasă, fată!
S-ar îndrăgosti
De tine
Toți băieții dintr-o dată
Dacă n-ai fi
Ocupată
Cu un vis
Lipsit de sine.
Frumusețea ta
Divină
Trece cât ai zice
Au!
Chiar de nu
Mulțumit să fii tu,
Oare,
Cu un măr
De pe-o tarabă
În loc să admiri
Tot pomul,
Trunchiul, ramul
Ca podoabă?
Sigur,
Nu te mulțumește
Să privești cerul, cunună,
Sărutându-se
Cu marea
Nu-mi amintesc
Deloc
De stări de bine
Trăite
Care
Să-mi fie
Plăcute ispite,
Dar dac-am trăit
O durere,
Departe în limb,
O simt atât de vie
Încât aș da orice
S-o schimb.
Sunt obligat,
Uneori,
Să respir
După un plan deja stabilit
De pricepuții
În delir
Sau
În plictis îndesat
În trăit.
Ne înmulțim
De frica pieirii
Sau
A plăcerii,
Plătind un
În infern să fii trimis
De Amor,
Un zeu viclean
Ce-ți promite-un paradis,
Șanse… ai!
Vor jubila toți muritorii
Văzând un prost
Mai acătării
Căzu din rai.
Chiar dacă
Ogoru-ți spune
Că
O mireasă minunată,
Doar cu-o urmă
De machiaj,
Fără voia ei furată
Și-aruncată-ntr-un garaj,
Gândea trist
Și cu temei
La iubitul dânsei mire,
Neglijent, malagambist,
Căruia nu-i stă în
Un popor
Care cârtește
Doar în gând
Și-n casă,
Soarta lui
Și-o arvunește
Celor care-l țin
În plasă.
Dar când face-o
Plecăciune
Către cei
Puternici,
Le arată-n rugăciune
Că sunt mari
Reflectat în sine
Gândul
Se întreabă dacă este
Sau se-nșală,
Văzând bine
Că realul
E o veșnică poveste.
Pentru sine și-ar crea
O independență
Care
Să-i dea șansa
De-a vedea
Ce
Rugăciunea ca mister
Îți aduce și penumbre
Ce te-nalță
Pânי la cer
Cu zbateri de iele
Sumbre.
C-ai să fii
O nonființă
Te bagă-n sperietură
Și te umple
De credință
Din călcâie
Doar un suflet spânzurat
De un bâlbâit
Dispreț,
Timid și fără grabă,
Regrete
Stăpânește,
Asociind eroarea
Cu adevăr răzleț
Ca să suporte bine
Ceea ce-l ispitește.
Dacă ridică vălul
De pe
Te gȃndești că ești încet
Și n-ai sprinteneală-n tine,
Ȋți e lene berechet
Și ai sta în pat
Că-i bine?
Nu pășești mai apăsat
Din teama c-o să strivești
Atȃtea suflete
Care- au
Azi nu mă tem deloc că pic în derizoriu
Cerând să fiu luat omul care a ajuns
Să înțelegă clar un trai aleatoriu
Cu întrebări dure și în pană de răspuns.
Cer eu cumva prea mult celor dragi din
FV