Poezie

Nu-mi doresc decât

1 min lectură·18 noiembrie 2014

Mediu

Azi nu mă tem deloc că pic în derizoriu

Cerând să fiu luat omul care a ajuns

Să înțelegă clar un trai aleatoriu

Cu întrebări dure și în pană de răspuns.

Cer eu cumva prea mult celor dragi din jurul meu

Să nu mă uite azi sau niciodată, poate,

Pe mine, bietul om, ce am fost, de Dumnezeu,

Prea iute pedepsit și pe neașteptate?

Ce cale să aleg, hai, spune-mi, bunăoară!

Să fiu ca alții eu, colțos și fără teamă,

Și în ceasul ăsta, când drumul meu coboară,

Și alte dorințe, sunt sigur, nu mă cheamă?

Să-mi dea pedeapsă vor, că poate schimb macazul,

Să fac precum fac ei, luând decizii ciunte.

Sunt tineri, înțeleg, nu intuiesc necazul

Și nici prin ce-am trecut cu aripile frânte.

Că nu-mi doresc decât s-aud că le e bine

Și nu le bate-n geam un trăi modest, hotarnic

Cu lipsa de iubire sau alte vreri vecine

De care, mai apoi, se vor căí amarnic.

001.093

florin Vasilescu. “Nu-mi doresc decât.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-vasilescu/poezie/14060035/nu-mi-doresc-decat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.