Dilemă

Atâtea fete-s Mia, Ana
Și tu iei tocmai pe Satana!
Eu cred că mult ai căutat...
Sau numai ea te-o fi luat?

Mai bine, până la Satană,
Te leapădă de epigramă...
:)

sper că te-am enervat, Florin. o zi excelentă, în continuare!

M-a întrebat ieri popa Stana
Dacă mă lepăd de Satana;
Eu, ce să zic? M-aș lepăda,
Dar am vreo cinci copii cu ea...

Pentru că ritmul nu e tocmai în regulă, aș rescrie epigrama așa:

M-a-ntrebat, ieri, popa Stana
De mă lepăd de Satana;
Ce să zic? M-aș lepăda,
Dar am cinci copii cu ea...

Ce zici, nu sună mai bine?

În altă ordine de idei, am aflat că ești tătic. Să-ți trăiască băiețelul și să te bucuri de el!

Eu peste aritmiile astea (cum e acest \"dacă\") aș sări foarte ușor, le comit și eu cu duiumul.
Dar nu săr așa de ușor peste numele proprii, mai ales când sunt utilizate în scop de rimă. Așa că modific un pic varianta lui Vali.

Bate popa darabana
Să mă lepăd de Satana;
Ce să zic? M-aș lepăda,
Dar am cinci copii cu ea...


Altfel, ideea e foarte bună, felicitări!

Gândeai, când sărutai sutana:
\"Cinci fii mi-a dăruit Satana\";
Dar te întreb, Florine măi:
Ești sigur că sunt toți ai tăi?

-cu o mică modificare în vs. al treilea:

Să mă lepăd -zău c-aș vrea...

în felul acesta s-ar rezolva și problema rimei.

Florine, ai pană bună, care te-a ajutat să transformi un banc slăbuț într-un catren cu poantă reușită, dar ai și prieteni buni, care te-au ajutat să transformi catrenul ușor stîngaci într-unul de calitate. Marșez și eu pe varianta \"Dan\", cu corolarul \"Ica\".

Dar te întreb, Florine măi:
Ești sigur că sunt toți ai tăi? (Ica Ungureanu)

Al lui e, și nu neg de fel,
Un îngeraș de băiețel
Iar ceilalți patru drăcușori...
El fi\'nd Florin, or fi din flori!

M-a întrebat ieri popa Stana
Dacă mă lepăd de Satana;
Eu, ce să zic? M-aș lepăda,
Dar am vreo cinci copii cu ea...
Florin Rotaru

Popa, cred, te păcălește...
N-accepta deloc dojana
Să te lepezi de Satana,
Că și popa o iubește.