Poezie
Codrii luminii
1 min lectură·
Mediu
Natura se uită lung
la copilul zămislit
ce rupe cu
atâta
îndârjire degetele
mamei sale.
Și codrii lui Eminescu
țin în brațe
codrii lui Bacovia
ce țin la piept
copilul.
Și țipătul neștiutor
cheamă furtuni de foc divin
ce ard pământu-n jurul lui,
și părul, și ochii,
și pomii, și tot.
Iar razele ce scot
frunzele din lut
și le ridică între harpe,
azi mătură în ciuda lor
și ard copilul
nenăscut.
012.182
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 72
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Florin-Octavian Froimovici. “Codrii luminii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-octavian-froimovici/poezie/14111756/codrii-luminiiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓’’Natura’’ își dezvăluie perenitatea prin ciclicități, iar omul trăiește cu efemeritatea în el și după ce parcurge intervalul temporal distribuit lui este proiectat în nefiindul ce are atributele necunoscutului și spaimei, omul imită natura, așa cum ’’copilul’’ imită părinții.
0