Poezie
3
1 min lectură·
Mediu
*
mă uit la Tăcerea mieilor
candoarea lui Hanibal
îmi amintește de chipul
mireselor înaintea altarului
**
cineva coborând într-o peșteră
scapă lumînarea și rămâne în beznă
nicio licărire, doar sentimentul vag că
răul sălășluiește prin preajmă
și e de ajuns să vrea s-o ia de la capăt,
într-un luminiș plin de iarbă
pentru că, până la urmă, totul
e tăcere, singurătate și răceală
pentru că, până la urmă, totul
nu este altceva decât moarte
***
va fi bine
în cele din urmă vremea se va îmbunătăți
Discovery va fi lansată (din nou) pe orbită
liverpool fc își va reveni în curând în formă
iar aburii alcoolului mă vor învălui
într-o pace cum nu a mai existat alta
de la semnarea ultimului tratat de neproliferare
a armelor de distrugere în masă
în timp ce tu vei traversa încă o dată
șesul din fața casei bunicii
făcând satul să pară
un tărâm de poveste și vis
003181
0