Annabel

mirosul de iarbă umedă pământul jilav din curtea bunicii și norii amenințând satul aproape adormit îmi amintesc de zilele mohorâte, sălbatice, din Cheshire unde nu fotbalul era pe primul loc, ci brânza proaspătă din care mușcam amândoi cînd ne întorceam lihniți, dar calmi, de pe plaja cu pescăruși zgribuliți și nisip mai rece ca gheața aici îți place mai mult chiar dacă nu mai ai oceanul în fața casei și plaja plină de străini și surferi dezabuzați dar mănânci numai mămăligă cu brânză și smântînă, bei lapte covăsit și numai ziua asta mohorâtă și amenințătoare te întristează mai mult decât pe mine înspre seară pajiștea din fața curții bunicii e plină de vacile mânate de copiii satului iar gândul că nu mai e mult și începe furtuna îți amintește că în Chester soarele e acoperit de nori de mai bine de o jumătate de an și te face să exclami stânjenită, dar sigură pe tine: Damn it! I\'m not gonna get back home so soon!