Nicht hinauslehnen

e ceva sonor în privirea voastră îmi alungă somnul ca un fluture beat în miez de noapte țin o țigară ca pe o lunetă vreau să descopăr prin ea sensul unic trenul deraiat în gară aerul rarefiat de spaima călătorilor și detașarea mecanicului plutind deasupra șinelor crezi că pe reverse gândurile se (in)filtrează mai bine? e o secerare a simțurilor să vezi totul la viteză maximă prin pâcla unsuroasă a fiecărei dimineți dincolo e viața adevărată acolo nu știm ce va fi dar e sigur, atât de sigur că ne vom adapta din mers