Gând

m-aș contopi cândva cu umbra ta ca să pot merge mereu în urma poveștii pașilor tăi pentru că poveștile izvorăsc întotdeauna numai din inimă și numai așa te-aș putea cunoaște mai bine iar dacă în ele n-aș afla măcar o mică parte din zbuciumul sufletului tău m-aș întoarce înapoi în sine ca o pasăre albastră la fel cum se scufundă soarele cu fiecare amurg în ocean, în adâncul tristeții nemăsurate a nopții