Viseaza androizii oi electrice?

Publicat în 1968, romanul este printre cele mai apreciate opere SF din istoria genului, stând și la baza filmului Blade Runner – deschizător de drumuri în genul cyberpunk. Într-o lume distopică a viitorului, omenirea se vede confruntată cu problema părăsirii unui Pământ aflat sub puternica influență a radiațiilor în urma unui război. Pentru a conserva specia umană, autoritățile sfătuiesc lumea să plece pe coloniile spațiale, acolo unde androizi asemănători oamenilor servesc drept sclavi ai acestora, efectuând cele mai grele munci. Rick Deckard este un vânător de recompense specializat în „retragerea” acestor ființe, care primește o nouă misiune – lichidarea unui grup de androizi sosiți pe Pământ pentru a se răzbuna. În viața de fiecare zi, Deckard este un cetățean obișnuit, care trăiește din această slujbă riscantă, însă suficient de bănoasă, drept pentru care se și implică în noua misiune. Văzută ca o virtute civică, creșterea unui animal, dată fiind dispariția majorității acestora ca urmare a războiului, este și pasiunea acestuia, însă pentru a suplini moartea oii sale, Deckard trebuie să câștige bani pentru a-și procura un animal electric și pentru a păstra, astfel, aparențele, față de vecini. În scopul îndeplinirii misiunii, Rick Deckard se deplasează la sediul companiei producătoare a androizilor pentru a verifica eficacitatea testului care permite depistarea androizilor, foarte greu de deosebit față de oameni. Trecând prin diferite dificultăți, acesta reușește, în final, să elimine toți androizii din grupul evadat din colonii. Dincolo de subiectul romanului, se remarcă latura filosofică a acestuia. Cartea pune probleme privind degradarea conștiinței umane, stabilirea unei ierarhii în care omul prezintă mai puțină importanță decât animalele pe cale de dispariție, situându-se numai deasupra androizilor socotiți doar mașinării bune de muncă, deși unii din aceștia prezintă o inteligență mult peste media obișnuită la oameni. Religia este un surogat reprezentat de un program computerizat menit să inducă diverse stări oamenilor prin prezentarea calvarului sisific al unui personaj inventat – Wilbur Mercer. Oamenii trăiesc inducându-și artificial anumite senzații care creează o stare de aparentă fericire. Însuși Deckard ajunge să-și pună serios problema dacă este sau nu android în finalul romanului, el trecând de-a lungul misiunii prin stări contradictorii, care nu fac altceva decăt să-i sporească senzația de dezumanizare. Conflictul dintre decadență și renaștere este un alt aspect important al cărții, ilustrat de alegoria calvarului mai sus amintitului personaj inventat, care poseda capacitatea de a reveni la viață. Oamenii se confruntă, la fel ca și androizii, cu o acută senzație de inutilitate, slab atenuată cu ajutorul simulatoarelor de emoții. Deckard are viziunea unui continuu proces entropic în care ciclul distrugere-renaștere se repetă obsesiv. Phillip K. Dick creează o lume terifiantă, supusă ireversibil unui proces de dezumanizare, cu personaje aparent umane, dar sub a căror mască se ascunde o personalitate inadaptabilă, supusă veșnicei torturi a îndoielii față de cailalți și, mai ales, față de sine. Viseaza androizii oi electrice? – Phillip K. Dick, Ed. Nemira, 2005 Traducere din engleză de Stefan Ghidoveanu