ferestre

Poezia deschide “ferestre” către “partea neluminată a lunii”, către “o moarte” artificială a ființării, către podul peste “cântecul ca un somn de dimineață” și către albastrul pur populat cu sfinți.Cuvintele din care se încarnează minciuna și ura sunt închise în gură, căci buzele sunt cusute de îngerii adevărului.

Mulțumesc pentru trecere și interpretare.

un poem in culori deschise. sufletul se deschide spre inalt. viata este \"traita\" aici abia dupa trecerea prin moarte, somn. placut, bia

aceastä poezie ca un martiriu
cand fluierele picioarelor ni se zdrobesc
vedem prin ele cerul din sfasierea
sufletului ca niste haine de pret
legam via aducatoare de vinul impartasaniei
si ceara arzand picura peste noi lumina cea neinserata
deschizand gurile ingerilor ca niste trompete chemand la veghe sau judecata
o liturghie poemele tale
florin

Subscriu și eu la comentariul lui Mircea.
Și este întradevăr o poezie construită foarte bine, figurile de stil sunt bine gestionate. Finalul este puternic. Începutul este forte, și accentul cade pe imagine, puternic accentuată. A doua strofă este frumos accentuată de metafore. Următoarea strofă sensibilizează cititorul iar ultima strofă încheie acest ciclu, al ideii.
Poezia este concisă, și reușită, atât din punct de vedere al nivelului fonetic, în general ce ține de stil.

\"buzele cusute de înger tremură
sub lacrima de ceară\"

cald te apropii de soarta omului ....da, noi de fapt legam viile cu cele ce ne-au lasat credinciosii...ma bucur sa-ti regasesc in fiecare poem profundele idei limpezi si curate....mentine-te , oricit ar fi de greu

Cristina: da, există o \"moarte vie\" care înseamnă trecerea unui prag, o deschidere a priveliștii și o subțiere până la lepădare a iluziilor, măștilor...
Mircea: Mulțumesc frumos, nici nu știi ce mă bucură răspunsul tău, e o poezie ce copleșește încercarea mea...
Andreea: mulțumesc pentru trecerea ta elegantă ce dă luminări poeziei...
Anni: mulțumesc de încredere, încurajările tale sunt \"apă vie\" :) Dumnezeu cu dragostea Lui face să stea pe cel ce se clatină... mă bucur că drumurile noastre pe undeva se împletesc...

Sunt imagini dumnezeiești:\"brațele sunt ferestre deschise
spre albastrul de unde sfinții
își uită spre noi hainele rupte în mii de fâșii\"
sau:
\"buzele cusute de înger tremură \"
Atenție la versurile prea încărcate, obscure:\"cu ochi săpați în fluierele picioarelor\". Ar fi grozav pentru întreg dacă ai elimina ultimul vers.

Mulțumesc pentru observații, ce spui tu ar fi o bună variantă posibilă și o să mai reflectez... expresiile sunt gândite cu o pondere precisă în corpul poetic, însă voi mai reflecta. Mă bucură și mă ajută trecerea ta, indiferent dacă o să schimb sau nu acest text. Te mai aștept.