cioburi

...doar pare. si atunci \"cand nu are sfinti la-ndemana Dumnezeu lucreaza prin cioburi\". frumos acest inceput de poem. din cioburi si bucati mici de lut El creaza maini potrivite pentru daruire. te citesc cu placere. bia

si ce mi-a placut ca l-ai schitat neajutorat, adica da, nu conteneste sa ne ajute nici cind l-au parasit sfintii.....iar noi suntem imbracati cind el , preocupat culege cioburile , cind minecile noastre parfumate transpira iubire si florile dorm....in sfirsit ma pot odihni intre versuri , nu mult,pina la urmatoarea furtuna, pa

În afară de faptul că e un poem rotund, rețin:

\"drumul, o limbă ce se pierde-n gâtlejul misterului.\"

Cred că ai surprins ceea ce mă preocupă în ultima vreme, anume să aflu ce legătură este între voință și limbaj, cum se creează și cum se întrețin una pe alta.

Cioburile și glastra sunt o paralelă a relației dintre sfinți și Dumnezeu? Mă întreb ce rol are falsatul în toată povestea asta. Să fie poate o schimbare de roluri ca în:

\"o glastră atinge în treacăt un fald de mânecă\"?

Astfel parcă nici nu mai are sens să întrebi cine a spart glastra. Efectul micului accident dispare într-un somn al florilor care se vor trezi cândva altfel.

excelenta poezie religioasa, decorata, insa nu fastuos, canonica si totusi jucausa. un basm de poezie...

De o curatenie sufleteasca debordanta consecvent si tamaduitor, poetul Florin Cragiu, imbraca haine proaspete si ne incalzeste sufletul... usurandu-ne macar o secunda de tristete... el ne spune ca exista o cale... ca avem putinta sa privim lumea prin ochii lui Dumnezeu, El ne poarta ochii in palme ... iata ca

\"viața pare o frunză pe care vântul
ți-a prins-o în părul atins de zăpadă,
iar drumul, o limbă
ce se pierde-n gâtlejul misterului.\"

si Iata cum omul isi re_si_capata chipul ...

\"Dumnezeu lucrează prin cioburi:
le culege din țărână, privește-ndelung noroiul amestecat cu iarbă,
îl dă ușor la o parte, îl curăță cu mâinile umezite de liniște
până ce-apare o sclipire în care-și oglindește chipul. \"

Da... tainele... tainele... reinvierii... refacerii din cioburi!

Ulnul

Puterea de a fi senin, de a verbaliza dumnezeirea, de a crede în absolut chiar și atunci când nu avem \"sfinți la-ndemână\". Sentiment religios dublat de talentul de poet, stare imponderabilă, îmbinată cu dragostea față de pământul cu flori.
Imaginea cioburilor în care găsim sclipiri ale divinului poate fi și mistică, și realistă - rugăciune și text laic, frăgezimi ale inspirației. O lectură ca o sărbătoare.

Poem bun, merita recomandat. Aș schimba însă \"pe pervaz\". Citit, plăcut, spus rugăciunea inimii *

destul de reușită dar mai puțin credibilă. Filigramată de o imagine pe cât de interesantă pe atât de
paradoxală, drumul..\"o limbă ce se pierde-n gâtlejul misterului\". Apropiați un cuvânt aspru de unul suav, probabil de aici efectul. Inspirație. Un dumnezeu asemeni unui meșter olar, cumva înțelept, sigur pe sine dar și puțin obosit.\"Spre seară se-apropie cu ochii tăi în palmă\"... frumos; \"falsezi delicat la fereastră\", \"când nu are sfinți la-ndemână\", de asta spuneam că este mai puțin credibilă. Dar nu e obligatoriu sa fie credibilă. Ceea ce irită poate să surprindă; și invers. În cazul de față nu cred că este un lucru deranjant. O poezie totuși bună, sub semnul generozității. Nici gând de mistică pe aici, găsesc imagini luminoase, bucurie, un dumnezeu care își găsește locul și nu unul pe care îl iau de mână și îl agăț în cuier pentru ca îmi trebuiește, asta fără legătură cu Tamara. Părerea mea.

Vă mulțumesc tuturor, prezența, timpul de viață acordat și semnele de apreciere mă onorează. Mă ajută să am înainte felurite receptări ale textului și problematizări, impactul prim asupra cititorului.

\"Când nu are sfinți la-ndemână,
Dumnezeu aprinde din frunze uscate un foc în jurul căruia
toate ființele vin să-și încălzească mâinile tremurânde. \"

am copiat acest pasaj din poezie pentru ca am vrut sa stii si tu ce anume din scrierea ta mi s-a parut atat de inaltator precum o lumina...pana acolo, adica pana la finalul poeziei, pana la forta din finalul poeziei, sunt semne pregatitoare pentru ceea ce va fi... sau este...frumos!

camelia: ce surpriză plăcută, mulțumesc de trecere și punctarea crescendo-ului.