transplant

Da, viața este un bulevard pe care: „oamenii trec unul pe lângă altul / fără să se cunoască” și „fiecare dintre aceștia / ar putea să se ciocnească întâmplător de mine”. Acestora le suntem îndatorați pentru ca fiecare semn, bun sau rău, lăsat în viața noastră ne definește.
Îmi place simplitatea din aceste versuri, îmi place lipsa de exagerări, îmi place cât de explicit conduci cititorul, cu blândețe, cu înțelepciune, prin profunzimile gândului pornind de la întrebare pe care eu mi-o adresez.

Doru Emanuel

intr-adevar,un poem nuantat, o simplitate care ma uimeste.. constructia versurilor imi poarta pasii gandului prin acest bulevard plin de culori vii
,, unde oamenii trec fara sa se cunoasca\'\', ,, acea inclinatie insensibila a capului\'\' ca semn de salut, la fel si capul meu acum in fata poemului tau.
un poem cald ...
mcm
cu stima,
radun.

\"am învățat să pierd și jocul e atât de frumos
încât numai un sacrificiu îl face să nu se termine
în intersecțiile în care așteptarea nu are preț
și hainele de piele alunecă de pe oase\"

Iata chintesenta prinsa intre cateva versuri! Poemul se intrupeaza apoi
se deschide inspre Dumnezeu si oameni! Da, este adevarat:

\"în general îndrăgostiții prelungesc
prin diverse tertipuri petrecerea împreună
pentru că nu vor să se elibereze
și văzul e un transplant de lumină
ce salvează corpul de culorile murdare
din paletele părăsite ale maeștrilor\"

va multumesc pentru remarci si semnele de apreciere, chiar am incercat sa explorez aici forme directe si simple de exprimare. cu drag,