Poezie
cineva te iubește
1 min lectură·
Mediu
e simplu. cineva te iubește
însă lași o pată de moarte în corp
și n-o oprești să se întindă.
ea colorează pereții și mulțimea
în care te pierzi pe străzile molfăite
de un soare visător.
ce-o să se întâmple cu oamenii
încrucișați cu suferința ta?
te izbește o frumusețe
de care ei înșiși se tem
pentru că nu-i pot controla
intrările și ieșirile.
cineva te iubește cu o disperare
care te aruncă în Dumnezeu.
095.211
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin caragiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 74
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
florin caragiu. “cineva te iubește.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/1789915/cineva-te-iubesteComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FCmă bucur de vizita matinală, mulțumesc frumos pentru comul energizant :) o zi frumoasă și ție!
0
GPDeși îmi place și mie în mod special prima strofă, unde predomină vizualul, totuși nu pot eluda importanța întregului în conturarea poeticității. Astfel, în următoarele două strofe aș spune că insistența este asupra stării. Atingerea stării de grație te contopește cu frumosul de esență divină, chiar dacă nu-i mai pot fi controlate intrările și ieșirile.
0
FCMultumesc, George, e intr-adevar o trecere de la imagerie la stare, cum bine ai surprins.
0
IMaici parcă poemul desenează o *iubire* ce se strigă în șoaptă...să nu-l trezească pe Dumnezeu ...impresionantă grația scriiturii și rafinamentul mesajului...final cheie, ca un salt/deznodământ:
\"cineva te iubește cu o disperare
care te aruncă în Dumnezeu. \"
eu cred că Dumnezeu e Iubire!...iar drumul nostru iubire pași pe treptele Ei...
cu prețuirea profunzimilor gânditoare,
ioana matei
\"cineva te iubește cu o disperare
care te aruncă în Dumnezeu. \"
eu cred că Dumnezeu e Iubire!...iar drumul nostru iubire pași pe treptele Ei...
cu prețuirea profunzimilor gânditoare,
ioana matei
0
FCnu e contra, e pro :) mersi pt trecere, te mai astept cu drag.
0
IMeu credeam ca disperarea ne proiecteaza in neiubire, intr-un spatiu pustiu, strain de iubire...mi s-a parut ca poemul tau vorbeste despre o iubire separata de Dumnezeu...despre o iubire/neiubire *din afara* LUI, profunda si dureroasa *absenta* care ne arunca, prin limitari si suferinta in EL...poate ca nu sunt in *stare* sa inteleg... iubirea pro:)...multumesc pentru raspuns...te voi citi cu drag in continuare...cautand ascunse adevaruri...
0
MTun poem rotund. foarte frumos conturat si care cuprinde atatea adevaruri. retin: \"ce-o să se întâmple cu oamenii/încrucișați cu suferința ta?\"felicitari.
cu stima,
andrei
cu stima,
andrei
0
FCAcum am remarcat comentariul tau. Multumesc pentru aprecieri, ma bucur de remarca, pasajul respective e intr-adevar chiar el locul unei incrucisari.
cu drag, Florin
cu drag, Florin
0
se pare că rămâi în zona știută, vorbesc despre zona unei scriituri elegante, în care vocea are modulații fine iar erosul e mai mult o zbatere vulnerabilă și lăuntrică, un contemplativ monolog interior
o zi frumoasă, prietene,
dana