florin bratu

dar faza e ca asta ar fi un ciclu excelent, gaseste si altceva

si nu e singura oara cand am trecut pe aici. de fapt, cred ca e singurul text din ultimele 50 care aduce ceva cu siguranta nou si scris de o mana deja formata. un melanj ciudat, un fel de fracturist daca m/as lua exclusiv dupa asumarea bataliei ptr limbaj, dar si sintagme personale ce imi par ca vin mai degrabadintr/o arie a suprarealismului. o consistenta ciudata, o aglutinare intre intimism si impersonalitate.
fain

si tramvaiul sub care cineva te impinge. bla bla. duhneste a intertextualitate si sintagme pretioase.

dar uneori, asta e riscul retetei asteia, mai da si rateuri. asta mai ales cand se merge pe exact aceeasi reteta, iar textele ultime nu sunt la fel de valoroase ca cele initiale. in orice caz, reteta, fie ea oricat de buna, trebuie schimbata la un moment dat ca altfel virusul se imunizeaza.

dar mai e o laura care se mai zice si andresan si are un videoclip (extrem de duomiist sa zic asa cu perdea) in care eu sunt laura e un laitmotiv prin refren pe acolo / eu am fost prea furat de videoclip ca sa fiu atent la versuri, versuri care aici is interesante cel putin. o directete si un fel de a scrie care e de asteptat sa creasca. succes si scuze ptr intruziunea cam nesuferita imi imaginez.

e super misto lorena. interpretarea de acolo ar trebui sa plece sau sa ajunga. :)

not bad at all. o anumită tendință de ermetizare a textului, care eu cred că dăunează în ziua de azi (nu pentru că nu mai e la modă, ci pentru că cititorul contemporan e mai degrabă leneș și mai degrabă cosmopolit decât cult). totuși o mânuire destul de sigură a discursului, creionarea unei stări (din câteva linii), mai presus de mesajul propriu-zis. poate dacă ai merge mai mult pe stare și pe mesaj (criptat, prea criptat poate) m-ai cuceri mai mult.
cred că o să mai urmăresc treaba pe aici

termini de o manieră care nu mai poate fi disociată de nichita, lucian. desigur, ideea ta e alta poate, dar formula nu lasă loc de interpretări și textul se plasează într-un nemeritat post-stănescianisnm. riscant.

dap. citit și primele două texte.
cine ești? :D

păcat că nu te bucuri de prea mulți cititori, căci textele tale (și nu doar acesta din câte am văzut) au un ceva care le asigură o voce deocamdată nu foarte sigură, deocamdată ezitantă, însă cu siguranță o voce care va putea să spună ceva.
ca aici.
imagini noi, cu o undă de șoc controlată la nivelul efectelor asupra lectorului. același kurt pe care l-am regăsit și în alte texte, deși parcă aici mult mai pronunțat construit, în ciuda faptului că mai lapidar construit. fain
aproape aș fi dat o steluță dacă nu aș avea certitudinea aproape că voi avea și altă ocazie să o fac.
încântat de ce am văzut deocamdată.

ehei. dap. un comentariu foarte frumos. ba chiar mai frumos decât o steluță. acum eu ce să fac, nu mă pot opune dorinței unei domnișoare, pe deasupra și frumoase foc (chestie de educație, deh). :D
mersi irina ;)

că îmi place e drept, luciane, asta și pentru faptul că .. îmi place. la tine rămâne aceeași tentă de hai-ku cu savoarea lui deosebită și cu scurtcircuitarea idei.
că nu văd nici o schimbare de la linia acesta, asta nu îmi place.
numai bine

mă gândeam eu. nici la poezie nu cred că merge treaba.

eseu de clasa a patra, soryy, a doua. mă așteptam în loc de finalul \"libertatea noastră de a alege\" la \"ce frumoasă e vacanța de vară la bunici\". din cauza asta și prima mea tendință a fost să fac o bășcălie cât mai grosolană, demnă de un mare off-topic, dar și gândirea mea circumscrie valorilor stângii și am zis să o las baltă cu miștoul.
totuși.
din comparația stalin și ceașescu vs lenin și marx, continuată apoi prin ideologi și cei care implementează ideologiile (\"ideologie politica si comunistii care au aplicat-o\") rezultă că în căpșorul unuia dintre noi (sigur nu al meu) lenin a fost un mare ideolog, când de fapt el nu a făcut decât să propună o ideologie în prelungirea marxismului care să îi permită implementarea comunismului în rusia retrogradă a vremii (de aici și faza struțo-cămilei \"clasă muncitoare împreună cu țărănimea\", căci după marx comunismul nu putea să apară decât în țările industriale, unde kakaia țărănime).
apoi
m-aș mira ca bunicul tău se numere printre cele câteva sute de comuniști existenți până la intrarea tancurilor rusești în țară. cu toate astea el vb multe și nevrute și desigur, tancurile rusești au deschis ochii la mulți oameni și au putut vedea săracii (abia atunci) cum în vârful țevii de kalașnikov ideologia marxistă îi purta spre un viitor luminos. surprinzător, bunicul meu a fost cu un picior în pușcărie pentru că nu a vrut să își dea nici pământul, nici caii și nici porcul la colectiv (dar vezi tu el nu gândea așa profund precum \"la dreptul nostru de a alege\").
apoi, punctual spicuind câteva tâmpenii (altele)
- concluzii neargumentate gen \"Astfel putem afirma ca ideologia comunista nu a fost inventata ci descoperita, deoarece este compusa din valorile in care toti oamenii credeau si cred in continuare\" (asta s-o crezi tu în continuare)
- formulări incoerente gen \"ideologia comunista a fost fals aplicata de catre comunisti\" (dihotomia fals + adevărat nu se prea poate lipi adverbial de acțiunea de a aplica),
- plus o sumedenie de greșeli typo
- plus o concluzie care nu are nici o legătură cu constructul de până atunci al eseului (o structură stupidă de genul \"dacă nu putem să scoatem musca din apă hai măcar să nu o înecăm\").

p.s. \"dacă, așa cum spui, eseul y poate fi mai bun decât x (deși dacă vei contribui și tu am dubii majore), atunci elevul care a făcut singur eseul x cu siguranță s-ar putea să fie mai prost în a doua variantă și să evolueze mult mai puțin\". cum o fi mai bine?

p.s.s. ești cam varză prin zona asta. rămâi la text poetic că acolo merge treaba chiar bine uneori.

dar nu sunt decât cu câțiva ani mai mare ca tine și nu sunt nici așa de înspăimântător (decât dacă textul comentat chiar e execrabil) încât să îmi vorbești cu dumneavoastră.;)
oricum, justă observația ta.

vă mulțumesc ptr cuvinte și gest.
nicolae, referințele tale sunt niște lipsuri ale mele pe care promit să încerc să le umplu cât de curând.

mai bun decât ce ai dat tu până acum, andrei. de fapt, ce îl face mai bun e vocea suficient de autentică și coerența pe care reușești să o susții pe întreg parcursul textului. anumite secvențe repetitive, intuitiv sau nu folosite foarte bine (buzele ei strălusc natural de pildă) îi conferă textului o unitate structurală, asta pe lângă o anumită cursivitate intrinsecă susținută de imagini bune (plastice majoritatea, probabil pictura nu va dispărea nicicând, dar de data asta convertești faptul în ceva mișto), ce se sustrag de obicei zonelor clișeizate, deși cochetează permanent cu locurile comune.
rețineri ar exista, desigur, eu însă le-am manifestat imediat la ultimele texte (cred că vreo 3, prea explicit, prea evident manipulative și prea multe).
eu cred că dacă nu e un text utilitar, are temele astea binișor făcute și ratează doar cu ultimele texte, deși nu știu să fi încercat cineva ceva autoreferențial de maniera asta.
numai bine de restul și baftă cu expoziția parcă ...

sonorități eminesciene amintind de luceafăr și de faptul că peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, ori .. doar că el de această dată nu mai coboară în jos, ci își asumă rolul de alintător (coboară și m-alină), cu un descântec, într-o lume plină de eresuri abia-nțelese, pline de-nțeles.
doar strofa secundă cu jocul ei ingenu ce-l propune primul vers amintește cumva de jocul între duioșia și tensiunea senzitivă, dar și ontică aș adăuga, din unele creioane ale lui arghezi.
desigur, aici lipsesc și mucegaiurile și noroiul, căci aici nu este vorba de o ars poetica, ci de o poezie de dragoste ce îți bagă inima în priză la curent alternativ de mii de volți până carnalul este sublimat și rămâne doar o aripă moale de fluturaș ce se apropie de flacăra lămpii.
o rimă mai subtilă totuși ca ultima dată.

fii tu psihologul meu. uite, deja mă simt ușor ca un fulg și mult mai inteligent când trec pe aici (e drept că și mult mai porc sau mai măgar, dar ăștia îs mai inteligenți uneori ca oamenii, deci îmi trece relativ repede:)).
uitasem că am mai trecut pe aici și nu înțelegeam ce aberezi cu prietena. mi-am amintit apoi. sincer. credeam că ești altă persoană inițial. tot un ovidiu care îți face concurență la genialitate. dar nu contează. sunt convins că mă ierți. uite. și pe textul ăsta și pe celălalt ai cele mai multe vizionări. aproape mă miră că nu ai primit o steluță.
păcat. cum spuneam în secundul comentariu șablon, textul e prea genial să nu merite.

nu e zona mea aceasta, dar dacă tot m-aș apuca să fac exerciții de versificare (la ce bun din moment ce mizele mele sunt altele) aș încerca probabil pastișa, la modul la care o fac de pildă, mulți din grupul de la constanța, că tot am tot dat de ei zilele astea.

seara-n cămin apa se-ngroașă-n chiuvete
mie mi-e dor creierul meu e-un burete
nu ești aici iar îmi voi face sepuku
trist de sub pat răsări să mă sfâșâie lupu

ca-ntr-un castel tu te-ai ascuns iar de mine
stelele ard arde și vodca în vine
și iar mă dor gânduri ce-s doar efemere
simt cum mă sting sting iar lumina și-o bere

nu excelez, pentru că nici nu mă interesează, dar am văzut texte de genul ăsta la mugur grosu sau sorin dinco, extrem de reușite. ca să nu mai vorbim de rime la dimitrie crudu, care scrie și sonete și îi iese. nu tâmpenii ca cel de mai sus.

ionuț caragea. dă tu sfaturi pe aici, că eu sunt convins că sfaturile se dau acolo unde există măcar o șansă să fie auzite.