florin bratu

că exagerezi cu textele lory. mai ales că ai nivel și ele îți intră direct în pagina principală. le-am citit și pe celelalte. prozodie impecabilă, dar cred că se poate demonstra că o poezie nu înseamnă doar prozodie.
aș fi fost mai încântat să găsesc texte precum câte fire de păr. aici însă nu găsesc mai nimic care să mă impresioneze, nici în celelalte trei texte postate tot acum (căci mai ai parcă unul mai în prima parte a zilei), iar păstrarea acestor texte pe pagina principală e la limită, epigonismul fiind la nasul calului de demonstrat ptr oricine care a citit pe cine trebuie. don\'t push it too hard.

și cred că am făcut o singură greșeală. nu am observat dezacordul menționat de andu. acum să o luăm pe puncte.

andu
pct. 1. subscriu și îmi cer scuze.
pct 2. în general o fac, de data asta am recomandat textul pe fugă și abia acum am revenit. o să încerc să susțin propunerea ta, deși, crede-mă, un editor pierde între 3 și 4 ore să explice de ce trimite la atelier, să aprobe texte repuse de zece ori de știu eu ce persoane nemulțumite și ptr alte tâmpenii.

ionuț
nu trebuie să îți explice un editor, e suficient să îți îmbogățești și tu universul cultural citind mai mult și eventual și ce se scrie mai recent.

acum mai pe larg despre de ce îmi plac mie unele texte ale lui hose ...

hose a ajuns la ceva foarte original în textele pe care le scrie în ultimul timp. el, ca să accentuez o singură linie a ceea ce face el acum, nu mai are nevoie nici măcar să gândească un vers pentru a schimba perspectiva ce o propune anterior. un asemenea mod de a scrie e extrem de riscant (și textul ce îl precede pe acesta îl consider un rateu în acest sens), mai ales că la hose e dublat de multe ori de un infantilism și o ingenuitate asumate.
în altă parte unde e postat acest film se fac trimiteri la un film (care și eu consider că nu a avut impactul care l-ar fi meritat), equilibrium. mai mult sau mai puțin pertinent, tehnicile cinematografice, nu demult negate, revin în acest text. metafizica și corelarele ei, repudiate de ultimul val ca lipsite de credibilitate, la hose se regăsesc fără nici cea mai mică incompatibilitate.
desigur, textele lui hose înseamnă și propria mea subiectivitate și se întâmplă să observ că nu sunt sigur că va fi capabil să depășească această rețetă (care ar putea să dea, ba chiar cred că va da, un volum ce va câștiga premii chiar în țară), care de multe ori și-a arătat deja punctele nevralgice.
personal, andu, și la fel de subiectiv consider ludicitatea un semn de inteligență, dar în poezie o consider un semn de conservatorism, căci ea nu poate să transgreseze și se rezumă doar la crizele postmodernului pe care le semi-soluționează prin evaziunea inteligentă. asta nu mă împiedică să citesc cu plăcere texte ce își asumă această perspectivă, ba chiar să sper că arta ca derivate al jocului își va putea asuma și în alte perspective ludicul (homo ludens, nu?)
e autorul pe care eu pariez deocamdată, iar schimbarea de accent în ceea ce se scrie acum (ca să trimit și la ceea ce încearcă țupa să argumenteze în ultimul timp), după cvasi-literatura lui soviagny ori constructele generaționiste ale lui marin mincu sau nicolae tzone, această schimbare cred că ar trebui să își asume și experimentele pe care le face hose. desigur, maturizarea sa poate fi o confirmare sau un eșec, deocamdată el face literatură de f bună calitate.
bătăile generației trecute nu mai trebuiesc purtate (nici ptr limbaj, nici ptr atitudine, nici ptr tematică sau mai știu eu ce), iar depășirea presupune asumarea și trecerea mai departe. acum sunt alte lucruri ce trebuiesc de-tabuizate (nu am alt cuvânt).
eu am recomandat și textul lui tosa. dar aș dori, din moment ce s-a pus sub semnul întrebării decizia mea (și e foarte bine că e așa), să se aducă și argumenele contrare.
eu aici am apelat mai puțin la text per se (florin măduță a făcut o critică pe text mult prea bună ca să fac ceva similar), cât la op perspectivă general valabilă la textile lui hose după tabara de la râșca. sunt însă dispus să vedem și textul mai îndeaproape, chiar în contradictoriu.

prin urmare aștept să discutăm în contradictoriu, mai ales că am repus textul lui hose la recomandate.

uneori tinzi spre hip hop- alteori efectele utilizării rimei mi se par hilare. per ansamblu o descoperire intrigantă cel puțin.
textul nu impune însă prin mai nimic altceva. în celalte rateurile sunt și mai frecvente.

să nu abuzezi de nivelul pe care îl ai și să postezi tot scenariul, mai ales că intri direct pe pagina principală. astfel ai șanse mai mari de a fi citit integral și nu mai ocupi spațiu, lăsând și altor autori timpul necesar de a fi citiți.
mersi.

textul îmi pare mai slab decât precedentul. minimalismul tehnic la care apelezi însă cred că te salvează totuși.

nu e deloc incompatibil cu rima.

sarpele.

ca tehnică a interviului cred că deja ai primit criticile. desigur, ține de intervievat să trișeze solicitând comunicarea pe mail, deci asta nu ți se poate imputa excllusiv ție. cred că textul merită avut în atenție ptr ideile pe care le vehiculează, destul de polemice aș spune.
pe alocuri probabil poate fi și contrazis.

dacă tot e să fie pe prim pagină. dar acest text e doar eminescianism la două secole de la moartea poetului, epigonism.
există totuși un ritm bun, deși rima e deplorabilă pe alocuri.
adică chiar așa \"măr-păr\" (cum e ultima strofă). textul însă nu este nici de atelier, însă nici de prima pagină. ești peste cei care scriu la atelier, însă o să te rog să încerci să scrii mai bine de atât ptr a considera textele suficient de valoroase ptr prima pagină.

că prozodia textului este una bună. asta îl salvează de atelier, căci atitudinea estetică, tematica, modul de raportatare la un text cu valențe poetice sunt greșite și infantil asumate, iar asta reiese și din concentrarea în jurul conceptului tematic a unor imagini, cuvinte deja abuzate - noapte, mare, țărm, șoapte și evident la final, de obicei tristețea, aici disperarea.

de ce ai adjective de gen masculin. parcă erai totuși fată. să poți susține o dedublare atât de pregnantă?

trebuie sa starneasca reactii. nu conteaza ce. deci, multumesc domnule buricea. o sa consider textul acesta reusit, parea dumneavoastra fiind extrem de franca, in contextul nervilor, tot ai dumneavoastra.

orianei. mă bucură ce aud aici.

că în textele respective nu fac decât anumite jocuri de factură postmodernă, mai mult sau mai puțin superficiale, mai explicit cerebrale decât aici, într-adevăr.
câteva păreri care eu le consider importante (mincu și țupa, dacă vrei să le și citez) consideră că există câțiva astăzi care deja fac altceva decât ce ține de 2000. printre fericiți mă număr deocamdată ca potențialitate și eu.

nu sunt și nu am fost niciodată fracturist. neg mai bine de jumătate din teoretizările lor. fracturismul ăsta a devenit un bau bau mai ceva ca vrăjitoarele și, deși conceptual e destul definit, termenul are tendința să își asumă tot duomiismul, ceea ce e total fals.

e de la arghezi citire (în varianta refăcută nici nu mai rămâne, rămâne scuipatul în gură, însă). nu mă interesează trendul decât aparent. am ce învața de acolo. în rest nu trebuie să port nici una din bătăliile deja purtate, nici ptr limbaj, nici ptr estetică, cu atât mai puțin ptr etică.

ptr că textul este, în opinia celui care l-a trimis la atelier, un text mediocru. respectivul e drept că a observat încadrarea la personale a textului, însă consideră că prea adesea “personale” e un tertip prin care texte slabe, pe care nici măcar autorii lor nu le consideră suficient de valoroase să poarte numele de poezie, reușesc să apară totuși pe pagina siteului.
anumite abilități textuale există, dar ele sunt subscrise mai degrabă unei nevoi de impresionare a audienței (lipsită de o oarece grație măcar), instrumental favorit în acest sens fiind prețiozitatea, constructe golite de orice impact imagistic ce forțează o retorică depășită – “teama linistii eterne”, “Tacere de mormant”, chiar “îngerii morții” (come on, a scris-o proorocul ezechiel cu cel puițin 2000 de ani). “Sufletele fug catre caverne” – îmi pare hilar cel puțin, deși înțeleg sau presupun că ai vrut să insinuezi o coborâre temporală etc ….
rima facilă, mai ales în prima strofă, apoi lipsa diacriticelor la un text care lua maxim 5 minute de scris chiar și cu interfața de aici.

p.s. dacă argumentezi corent de ce nu merită atelier, textul va fi scos.

e doar un cuvânt. cuvintele sunt entități prin care comunicăm.
relația dintre mine și cel ce se ascunde în spatele cuvântului Dumnezeu nu este una verbală. eu știu deja cele 10 porunci.

și cred că merită cel puțin asta, după cele ce s-au spus deja.

o sa moara de diabet de la atata dulce. plus ca daca are ceva cunostinte critice, eu sincer nu m/as risca sa i/l dedic, mai ales daca as avea ceva intentii mai mult sau mai putin ortodoxe in ce o priveste.