În esență perfect

răsărea din ocean cu fiecare călător
cerul până la crini și orhidee
două inimi deschideau spontan o singură privire
îmi șoptea în urechea dreaptă numele
părinților străini
cerea nimicul în schimb
de dincolo de mantră
cercetam umbrele iluziei
picioarele cuvintelor cu ochii închiși
spălam între dragoste și ură
pe trepte esențiale
exilam fricile
în subtile unghere
ceilalți aduceau coșuri cu fructe și bani
eu n-aveam să-i dăruiesc
decât bețe uscate
surâdeam sinelui în mii de cioburi
niciodată singur...