Poezie
Rotițele roților
1 min lectură·
Mediu
Rotițele se învârteau înzestrând toate lucrurile
creșteam pentru mărturisiri o nouă specie vegetală
dispusă la audiențe și acatiste întrebuințând umbra
zidului de comun ca ușă amăgitoare
copilăriile ecvestre trăiesc la țară îmi spunea mama
catifelând pulberea unui întreg imperiu cu verdele
fumegând în cer pas cu pas doi ochi fără imagini
dar cu retine adevărate
Roțile se învârteau înzestrând toate visele
jumătate din viață o petreceam seara
într-o filă a Cărții ca o pedeapsă
pentru călătoria cu trenul
fără supliment de viteză spre cer
mama călătorea singură în ceașca de cafea
cu trepte lipsă la scara viului întuneric
acoperind cu țigle o extindere la pod
Lucrurile și visele se învârteau în angrenajul rotițelor, roților
gândeam doar propriul trup neștiind nimic despre moartea
ce dăruiește oricui dreptul la un autograf
risipind trenurile în ochi de cenușă
ridicați în rang de silueta fiecărei mâini
Mai credeam în specialități de ciuperci pe podeaua rece a serii
trăind viața personală ca pe o activitate suplimentară
alergam un perpetuum mobile de halucinații auditive
prin visul unei flăcări certificat pentru palma stângă
În reverii săltându-se pe vărfuri invazie de cai sălbatici
cu harnașamentele în dinți...
043.066
0
Mi-a placut (mai e nevoie de precizarea asta ?)