Poezie
Ochii au murit
... percepții
1 min lectură·
Mediu
al treilea corb
apoi vântul
minte de bărbat
închiderea ochilor peste
orice credință
și buchiile au început
să bată din toate părțile
îmi spui simte
gustul umbrei șovăiala conduce
în toate e laptele adormit
partea frumoasă e
moartea și timpurile verbului
atârnate la brâu
***
primăvară mai albă
cu câteva zeci de case
frumusețe molcomă
și Gogu
nimeni dispus ca să te acopere
doar eu îți voi arăta norii de piatră
fiecare mușchi al zilei obosite
mereu ultima
îngropată în spatele apei
***
am fost
deportat din întâmplare
într-o herghelie
aici să știi gândurile ascund
poduri plutitoare
printre degete
și de la o vreme petice de hârtie
șoptesc
celeilalte femei
vezi cum șchiopătez mai puțin
***
e poate vântul
sau spaima coborând privirile
dezgolindu-se pe sine
până la argintiu
dacă stai mult în picioare
părtaș la spovedanie
încă o dată îți spun mergi
și umple satul
fără știrea nimănui
pomii au dat în floare
aruncați în noi cu minciuni
***
nu mai vreau să aud
urechile mele s-au tras în clopot
în folosul celor mulți
femeie lepădându-se de toate
piei împletite
într-un pustiu alb
***
002.263
0